Sub pasul
uşor al miezului de noapte,
din marea-nvolburată a vieţii,
aud nisipul clipei,
alunecându-mi pe liniştea de gând,
... cum se zbate.
duminică, 10 octombrie 2010
sâmbătă, 9 octombrie 2010
Pânda uitării
Între tăceri
e pândă de uitare,
pierzându-mă uşor
în timpul ce cade
dincoace de rouă,
pe-un rug
ce-mi arde
clipele târzii,
urcând
în stâlpi de lună...
Cioburi de sticlă
Vis spulberat
în oglinzi fărâmate
de sorţi şi destine,
adunate-n viaţă
printr-un fir de lumină,
din feeria trăirii,
aprinsă-n caldarâmul unui drum
uitat de speranţă,
pe-o hartă hulită
cândva... nestemată preţuită
şi stropită cu sânge albastru
de copilă,
izbită de fulger,
de boală nebună,
într-un colţ de furtună,
resemnat, mă aşez
pe trunchi retezat
de floare sublimă
şi număr în clipe
trăirea efemeră
a unui vis spulberat
în cioburi de... sticlă.
vineri, 8 octombrie 2010
De sus
Ca să pot vedea lumea,
m-am cocoţat în cer
să o pot privi.
Nu mi-a plăcut.
M-am întors
Printre figurile scânteietoare
fără sens,
într-o lume
lipsită de semnificaţie...
Pe dincolo
Am fost o vreme
pe dincolo. Era frumos,
dar prea linişte
şi eu prea zgomotos.
Am hotărât să mă-ntorc
în liniştea mea
şi-n zbuciumul... lumii.
Concediu
Viaţa de tânăr trubadur
zburase în urmă cu ani.
Începusem să trăiesc, muncind
în amintirea acelor vremuri.
A venit şi momentul X.
Am decis: - Îmi iau concediu
pentru anii pierduţi.
Mi-am luat.
Însă prea mult.
Obosisem acum de stat,
m-am reîntors
printre oameni,
să mă odihnesc.
joi, 7 octombrie 2010
Drumul spre absolut
Asemenea unei râme
colcăind prin noroi,
îmi târăsc trupul de lut
prin gunoi.
Pierdut am rămas.
……………………..
Prizonier al unor speranţe
spulberate-n… crâmpeie de durere.
Cu lacrimi lungi,
sufletul îl împart
în două părţi:
- albastru şi gunoi -
Neliniştile sufletului
O linişte, trecându-mă-n furtună,
s-a ridicat să lumineze plânsu-mi...
Un clopot sunt, vestind peste tăceri
necunoscutul cântec care frânge.
Trecuţi prin cer şi mare
sunt ochii tăi ce-mi fulgeră în os,
în timpul ce fură...
neliniştile sufletului.
O clipă
În al meu
pat de paie,
copt de soare,
agale, pe spinare,
se-aşează o gâză
ce soarbe
de foame
un pic de sudoare… o clipă.
Transfigurare
Mi-am aprins o ţigară…
Privesc rotocoale de fum cum se înalţă.
Mă gândesc la simplul „ te rog ”
Şi mă rog
Ţintuit în genunchi
Cu palmele-mpreunate… s-adorm.
Spre soare
Sub ochii mei ce înăuntru plâng
de timpul tău trecând în timpul meu,
tăcerile plecării însângerând un zbor
prin frigul aburind de-atâta dor,
împărţind cu zborul lumea noastră,
se vede strălucind lumina albastră –
o treaptă-n urcuşul tău spre soare.
miercuri, 6 octombrie 2010
Îţi aminteşti…
Îţi aminteşti
de noaptea-n care
cu pietre aruncam
la cer,
după stele
să cadă, să ţi le prind
în păr
şi broşă să-ţi fac,
să ne plimbăm
pe lac,
s-ascultăm
clipocitul apei adânci,
bătăi de inimă,
nebune,
gângănii în zbor
ce se adună
şi coroană
pe cap
din nuferi
ţi-am împletit,
îţi aminteşti
de acea noapte …
Panoramic
La cinema
rulează un film.
Îmi cumpăr bilet
şi m-aşez
pe-un loc de la mijloc…
E linişte-n sală,
luminile se sting,
imaginea-ncepe să curgă
şi eu privesc panoramic
pelicula de film.
E viaţa cu clipe efemere
din timpul trecut, prezent
şi ce va mai fi.
E rodul păcatului a doi oameni,
e naşterea crudă
a celui dintâi dintre fii…
Poarta speranţei
Poarta speranţei s-a întredeschis...
Liniştea era asediată de gânduri
zburând în jurul îndoielilor
ce muşcau flămânde
din neîncrederea... de-o clipă.
Clepsidre fără număr
La marginile clipei de uimire
mă doare drumul
şi îmi cere vamă.
Lumina răsărea sub frunte –
sub ochii mei
ce înăuntru plâng.
Mi-e trupul ostenit de aşteptarea
timpului tău
trecând... în timpul meu.
Viaţa omului
Cald şi frig,
muzică şi culoare,
cafea, ţigări, femei,
puţină închisoare,
fie ea armată, căsnicie,
de ce nu chiar… monastire.
Lespezi de cuvânt
Trecând prin sânge,
aripi mari de vânt,
din scrisul cu cenuşă
peste ape,
îmi dau ocol
înfăşurate-n şoapte...
lespezi de cuvânt.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)