Speranţa

 

Caldarâmul miroase a ploaie.

Peste oraşul urlând de tumult

căzuse ploaia în noapte.

Curat  şi-a verde miroase

strada pe care calc

în dimineaţa asta,

până şi negrele gânduri

ale minţii umede de tristeţe

dispărură

cu raza de lumină ce străbate

trotuarul pe care calc.

Sete de lumină

 

Cuprins

de zidul gros al ploii,

de sete de lumină

am băut îndelung

din fluviul calm

de ploaie şi fum.

Iubire melancolic universală

Învăluit

într-o iubire

universală,

încerc să ies

dintr-un interior

melancolic

şi să aştept

pe un ţărm

pe care

am mai fost

pierdut

între valuri.

Timpul

 

Pe verandă,

într-un şezlong,

întins, obosit,

priveam în gol

bătăile pendulei.

Timpul.

Aveam impresia

că-i aud respiraţia,

bate, ascultă

bate din nou…

Cu lacrimi

 

Cu lacrimile mele,

trandafirii aş uda

să simt

durerea spinilor

şi sărutul încarnat

al petalelor.

Cu lacrimi…

Înfăşurat în lacrimi

 

Înfăşurat

în vuietul tăcerii

sub ţărmul de gânduri

de valuri atins

la marginile clipei,

în miezul de foc

al luminilor tale,

mi-e trupul ostenit

de aşteptare

sub vorbele căzute,

ce le strângi sub streşini

cu lacrimi

ca de îngeri.

A rămas…

O uşă?!

O  deschid - lumină,

privesc în urmă:

-E viaţa-mi, am grăit…

a rămas.

Dorul

Ca un păianjen,

în pânza ţesută din vene,

îl simţeam cum creşte în mine

printr-o nesfârşită cădere.

Pe ascuns,

strecurat într-un oftat,

dorul de viaţă…

a plecat.

Tinereţea

Tinereţea…

aburii pământului

ca şi apa care se scurge

printre degetele

ce se cască-n aer,

nisip ce curge

în clepsidră

şi nu-l pot reţine.

Forţă aparentă,

falsă prospeţime.

Tinereţea.

Alegerea

 

Sunt unul, dar în mine-s doi

şi unul trebuie să moară.

Se luptă-ntre ei

şi niciunul nu poate să biruiască.

Le trebuie un semn de la mine,

dar nu-l primesc,

nu ştiu

care dintre ei îmi va plăcea;

am să-i las

să se tot bată

până unul o să cadă,

şi-atunci o să-l ajut să moară,

dacă nu… voi pleca eu.

Între viaţă şi moarte

Sunt între viaţă şi moarte,

ca un circar pe sârmă

la mare înălţime,

de-o parte a sârmei - viaţa,

de cealaltă - moartea,

iar eu sunt la mijloc

şi trebuie s-aleg,

dar nu ştiu de care parte

e viaţa

şi de care - moartea,.

mi-e teamă

când, ajuns la capătul sârmei,

n-am ales

şi voi rămâne

între o viaţă şi… cealaltă viaţă.

Vas de sticlă

Sub paşi tăcuţi,

vasul de sticlă

se spărgea

privind

la picioare invizibile…

în deşertul vieţii sale.

Răbdare de dor

 

În cerul mototolit

şi umed,

colcăie

ca viermii între noi

printre alte cadavre duse

de atâta dor,

răbdarea şi nervii.

Vine uitarea

 

Din marginea oraşului

pornesc cu putere în larg

într-un dans c-o muzică mută

cântând nu ştiu cui, gândurile

că moartea vine cu uitarea.

Dorinţa de absolut

 

Nebune cuvinte

s-aştern încet

pe albul nepătat

al coalei de hârtie

mânjind-o cu

crâmpeie ale minţii -

deşarte speranţe

spulberate-n eter,

păstrând

iluzia gândurilor apuse

de lacrimi amare

scurse

peste a lumii soartă

născută-n păcatul

dorinţei de… absolut.

Păcatul din urmă

 

Aburul mişcării

de la capătul timpului

asfinţeşte

în plutirea unui cadril vlăguit

şi cade în prăpastia

păcatului din urmă

al unui înger

smuls

din beţia lui moale.

Strigăt

Pe coardele unui gard

de sârmă ghimpată,

zvântat de fâlfâirea aripilor

unei păsări

ce-mi caută ochiul,

se aude un strigăt:

alb…

ascuţit…

prelung.

Ţărmul

 

Se umple

chipul de uimire

năruid tăcerea

din pata de lumină

a unui… ţărm.

Ascultare

 

Spălându-mi

din suflet veninul

aud nisipul clipei

cum se zbate.

Ţărm… fără pleoapă

Pe-un ţărm

de insulă aruncat,

ţipătul morţii s-arată

în ochiul dinspre mine…

fără pleoapă.