O clipă… totul

 

Nimic

nu tulbura tăcerea

inundată de lumina

gândurilor turnate

în tiparul emoţiilor puternice

potolind setea necontenită

strânsă intr-o viaţă

în cupa fericirii.

O clipă...

Cuvântul

 

Cu zornăit prelungit,

puternic şi necontenit

din întuneric

izvorăşte-n

zumzetul glasului...

cuvântul.

Îndoiala

 

Senzaţia singurătăţii

lovi în miezul fiinţei

umbra neîncrederii

din negrul ochilor

ce strabăteau

ca nişte lumini necruţătoare,

dansând în razele

soarelui de dimineaţă.

Noaptea…

 

Se auzea zgomotul înăbuşit

al unei linişti, plină

de spaima vagă,

transformând lumina slabă

a înserării,

într-o obscuritate gălbuie

deasupra capului. Noaptea…

Vălul minţii

 

În încercarea timpurie

de a-şi asigura existenţa

în zbuciumul universal,

peste valuri de capete,

o rătăcire a minţii

s-arată neobişnuită.

Lumina

Speranţa în care

trecutul, prezentul

slujesc împrejurări

ale minţii sugestive

într-o cadenţă perfectă -

viitorul.

Aşteptarea…

 

Întunericul

zugrăvea sumbru

abrutizarea oamenilor

indiferenţi,

intelectul lor epuizat

coborât în semiconştienţă.

O viaţă-ntr-un abis.

Aştept… lumina.

Noaptea (lumina minţii)

Înnegrite de vreme

şi de pete de ploaie,

gândurile lipsite de mărginire

alunecă-n lumina nopţii

cuprinzătoare şi făr’ de legea

înţelegerii

că-n slăbiciunea ei aparentă

e… o forţă.

Răsărit de soare

 

Întunericul nopţii

îşi contopea marginile

stelelor asfinţite

în lumina blândă a…  

răsăritului de soare.

Linişte- fericire înlăcrimată

                                               R.I.P. NICOLAE MATEI

Totul curgea.

Din când în când

se auzea un foşnet

şi stelele îşi trimiteau

ultimele raze.

Zorii zilei se prelingeau

inundate de o lumină blândă.

Reflexele calde

răspândeau pace şi linişte.

Întunericul

se cuibărise în unghere

printre valuri de transpiraţie…,

respiraţia devenea

tot mai precipitată.

Fericire înlăcrimată -

ultima pregătire

pentru un somn îndelungat.

Linişte…

                                                                      24 nov. 2010, ora 2,53

Rana soarelui - poetul

 

Adânc, prin ceaţa pufoasă,

soarele înălţat pe cer

îşi băuse porţia de rouă

din cupa de fericire goală

de fâlfâitul aripilor

larmei pestriţe. Răsună şi vuieşte

singur pe rana poetului…

Din ochi… ploaie

 

Mecanism uscat, scârţâitor, sfâşietor

ca un ochi lovit brusc de orbire

e viaţa noastră fără lacrimi.

Pe praful pământului

împăiejenindu-se privirea

şi-mpovărând înăsprite inimi,

se toarnă gânduri

în tiparul sentimentelor

să trezească puternice emoţii

pierdute-n lupte timpurii.

Aştept din ochii storşi,

o ploaie să… cadă.

Lumina… din întuneric (speranţa)

De-a lungul leneşelor

ore de-ntuneric aşternute de vreme,

razele dintr-o schiţă stângace

a răsăritului de soare

desenau un dreptunghi de… lumină.

Fiinţa aleasă

 

Închis

în camera depărtării,

singur,

cu voce tare gândeam

să câştig timp

să am răgazul să pregătesc

viaţa alături de fiinţa aleasă,

să fie un repaus fără sfârşit,

un calm animalic,

o lungă siestă la soare.

Liber

 

În timpul acesta,

al tihnei celei mai desăvârşite,

dacă, îţi impui,

poţi să adormi,

trebuie doar

să mai aştepţi o zi,

încă o zi

şi încă o zi

din închisoarea depărtării,

să fii liber.

Timpul zboară

 

Părea

că nu mai aveam

forţa fizică

pentru a mă înălţa puţin,

deasupra acelui vid

pentru a realiza

cel putin ameţeala,

abrutizarea

că timpul zboară.

Aşteptare

 

Mă prefăceam

că dorm

aşteptând săruturi,

săruturi ca acelea

pe care, altădată,

buze de sfinţi

le dădeau… muribunzilor.

Întoarcerea

Încerc să visez mai mult

timpul să o ia din loc,

să mă trezesc când ceilalţi dorm,

să merg când ceilalţi se opresc,

spre locul unde-am poposit

mai mult de-o clipă

căci mâine e,

dar nu e sigur pentru nimeni,

de ce-ar fi pentru mine

timp să am

o îmbrăţişare, un sărut

să dau

celor de-acas’?

Mă-ntorc…

s-apuc ziua de mâine,

să spun

într-o clipă veşnică

că vă iubesc

pe toţi cei ce-aţi trecut

al vieţii mele prag.

Mai e puţin

      Mai e puţin,

umbra mi s-a întins

prin odaie şi-n afara ei,

lacrimile se prelingeau printre degete

mai fierbinţi şi mai repezi,

mâini nerăbdătoare

prinseseră încheieturile mâinilor,

mi se părea

că niciodată n-am fost

mai singur…

Mai e puţin.

Într-o dimineaţă ceţoasă

Într-o dimineaţă ceţoasă

când ploaia biciuia obloanele,

mă învârteam prin cameră

şi-mi lipeam fruntea de geamuri

uitându-mă cum nisipul

absoarbe repede ploaia

şi gândind că nimic pe lume

nu mă va împiedica să alerg

acolo, unde… sunt aşteptat.