Plutire

Părea

că-i plăcea

să simtă

durerea.

Stătea

în pat şi bolea

să-şi ispăşească păcatele

unui secret întunecat

să intre puţin aer.

Plutea

între două trenuri

pendulând pe resortul

fericire…

Cenzura

Strângând

din dinţi,

se deschidea

cu încetinitorul

în timp.

Sprijinea

cu umărul încordat

zidul

d’un râs neînflorit

de soarele bec

din ochi.

Primea

aer cu cenzura

zilei

ruptă în două…

Oxigenare

Părea

că se târa

în genunchi

după îndurare

cu mâinile

încrucişate pe piept

să dea timp

la creier

să se oxigeneze

după operaţia de separare

a doi oameni

legaţi prin punţi

sufleteşti…

El şi Sinele lui.

Amorţeală apropiată

Citea

pe tăcute

soclul de pe statuia

lucrată în marmura singurătăţii.

Părea mai viu

decât fusese înainte,

iar durerea

era ca o amorţeală…

Distanţa apropie câteodată.

Vorbind tăcere…

Căutând

o fărâmă de împăcare

cu sine,

chinuit de emoţii amplificate

de cuvintele ce rezonau în memorie:

„vei rătăci veşnic între două lumi”,

prefera să se audă vorbind

în momentele de tăcere.

Clipe singure...

Într-un

moment

de înflăcărare,

se bucura

de lumina lui

în clipele de singurătate…

Repatriere

Repatriat

în realitate,

s-a uitat la el

ca la o legumă fără gust.

Devenise semn

de viaţă…

Presa infertilă

Respira

aburii fără niciun cuvânt

ca să pară mai puţin tâmpit

când îl încerca iarăşi

tristeţea.

Vorbea

cu sine

ca din două guri.

Se căznea

să-şi fie mai convingător

în lacrimile ce începeau

să sclipească în întuneric

infertil.

Îl presa timpul…

Transformare

Într-un

soi de admiraţie

imposibil de descris,

a rămas

cu întrebarea între dinţi…

se transformase radical.

Încadrare

Retras

între doi pereţi goi,

s-a încadrat bine…

în memorie.

Spre perete...

Trecut

prin şiruri nesfârşite

de priviri

aparent lipsite de scop,

bălăngănindu-şi capul

în sus şi în jos,

avea

faţa întoarsă

spre perete…

Tăcere târşâită

Deschidea

coperţile vieţii

ca să respire.

Se străduia

să nu adoarmă.

Târşâia tăcerea

cu papucii…

Tulburare gârbovită

Uşor gârbovit

cu mâna îndoită la spate,

vorbea

cu capul lui

ore în şir

tulburându-şi memoria afectivă.

Începuse să vadă cu urechile…

Tăcere panoramată

Dinainte

o tăcere panoramată.

Urechea-i bătea ochiul,

nu o auzea,

o vedea

pe segmentul

de memorie artificială.

Avea

să-şi dea drumul abundent

în grupuri de litere

de la mai multe cuvinte

să poată

să înţeleagă

cum

vedea tăcerea

şi auzea imaginile…

Eternitate măsurată

Nefiindu-i

somn în somn,

citea pe sărite

măsura trecutului

căruia îi aparţinea.

Mergea

înaintea timpului

ce însuma

toate orele

adunate la un loc

ca umbra

care se întindea

pe spinarea lui

din discrepanţa absurdă

în care şi-a asigurat

eternitatea.

Marunţiş resetat

În momentele

de desfrâu,

se chinuia

să-şi aducă aminte

să se hotărască

să depună

măruntiş

în puşculiţa fericirii

tăiată în două de limba nemişcată

să-şi reseteze defectul…

Printre...

Strecurat

printre adevăruri,

îşi înfăşura gândurile

înotând printre cuvinte.

Tăcere ruptă…

Cu ţigara

atârnâdu-i printre buze,

a încreţit pielea frunţii.

Scria în gând

cu litere fără înţeles,

printr-o mişcare

de rotaţie controlată,

cu vocea stinsă

în echilibrul

somnului nocturn:

tăcerea trebuie ruptă…

Saturaţie

Sătul

de repausul impus,

mişca buzele ca atunci

când ţi le usucă vântul

tăind conexiunea cu segmentele logicii.

Lăsa să i se ivească probleme

cu voia sa.

I se putea întâmpla orice…

Frământări…

În neatenţia

voit lăsată

să invadeze timpul rămas,

a rumegat

frământările pe îndelete.

Vibrau moale

în urechile lui

savurând izbânda asupra vieţii…