Amurgul părea o… pânză.
În lumina roşiatică, neclară
întinzându-se
de-a lungul orizontului,
aerul încărcat
cu nevăzute mişcări,
devenise înecăcios de la ceaţă.
Totul se cutremura în ape liniştite.
Raze de foc
străbăteau oblic negura
din furtuna sălbatică
a existenţei aproape nimicite
în fundalul estompat
al peisajului lunar
spintecând gânduri
transformate imperceptibil.
…………………………….
Deasupra strălucea… luna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu