joi, 2 februarie 2012

Gura căscată… spre sine





Prins
de vârtejul amintirilor

cu mâna tremurândă
într-o blândă lichefiere
printre picături de sânge,

avea
gura căscată

spre sine.


6 comentarii:

  1. si nu stia
    daca sa inghita
    sau nu
    (in ) sec
    stropii.

    RăspundețiȘtergere
  2. nu stia pentru ca erau stropii de multumire pentru vizita si semnul tau, o zi frumoasa, Marius

    RăspundețiȘtergere
  3. :)... dar te citesc mereu, din google reader
    we frumos!

    RăspundețiȘtergere
  4. am vazut si-ti multumesc, lucru' asta nu poate decat sa-mi incante privirea si sa-mi bucure sufletul(ca oricarui scrib ce-si afla/gaseste un astfel de cititor fidel), o seara minunata, Marius

    RăspundețiȘtergere
  5. Cunoasterea de sine are cateodata efectul acesta ... de a te lasa cu gura cascata de uimire.

    RăspundețiȘtergere
  6. iar pe mine ma lasa cu gura plina de multumiri pe care-ncep sa le revars catre tine Lavinia pentru vizita si cuvintele tale, o seara frumoasa, Marius

    RăspundețiȘtergere