luni, 26 noiembrie 2012

Infinitul iubirii





Iubire, răsari.
N-am să-i ajung niciodată.
Fug spre tine,
Iar eu
Nu eram un oarecare,
Iar stelele burează încontinuu
Toamnei, în tăcere
Una cu pământul
Lumini şi umbre.

Iar eu rămân răspunsul copilului, mereu…
Un copac ce-l priveşte pe Dumnezeu, zi şi noapte.
Bucata asta de stârv obosit
Învăţând alfabetul iubirii sub ape
tăcit în labirintul nesfârşit.
Iubiri răstignite, ieri, pe cruci
În acest univers- Arta Conversaţiei.



           Colaj-acrostih realizat din câte un vers (încercând să păstrez forma, timpul şi semnele de punctuaţie, doar 2 sau 3 modificări) al câte unei poezii din majoritatea participanţilor la antologia Artei Conversaţiei - Infinitul Iubirii.

                                    Bibliografie- manuscris antologie- Infinitul iubirii


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu