duminică, 5 decembrie 2010

Început de zi

 


Cu o teamă vagă,
viaţa încă
mai pulsa în mine
în trecătorul moment
al prezentului
ceas dulce
de nou
început de zi.

Stăvilar

 


Mi-am pus stăvilar
şuvoiului fierbinte de lacrimi
pornite din adâncurile
nepătrunse ale agoniei,
din singurătatea bântuită de trecut.  
Aştept… licăririle de mâine.

Gândeam

 


Într-o viaţă searbădă
şi nădejdi spulberate,
nu făcusem decât
să aud,
să văd,
să mă mişc.

Am început să gândesc.

Îndrăzneală înăbuşită

 


Neliniştea
cuprinsese bătaia inimii
răguşită
într-o îndrăzneală
plină de tristeţe,
să înăbuşe
un sunet tânguios
al ochilor ‘nsângeraţi
ce se roteau în orbite.

Dorinţa (… de fugă)




Născută
din dezamăgire
şi nerăbdare,
îmi împăienjeni ochii
o lacrimă.

Teama de sine

 


Când amurgul
şi răsăritul de lună
s-au întâlnit
pe-o alee şerpuită,
păşeam peste
umbra-mi mişcătoare
temându-mă
să-ncep
să sângerez
înlăutrul meu.

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Clipa goală

 


Într-o aparentă letargie,
cu o judecată
prea amară şi seacă,
în perioade regulate
caleidoscopul mereu
schimbător al imaginaţiei,
ajută să acoperi
o clipă… goală.

De foame

 


În miezul zilei,
pe câmpul cu spini
se cufundă
în întunericul eclipsei
sorbind roua …
soarele.

Provocare permanentă

 


Splendid delir
Într-un timp
Neliniştit
Şi fără viaţă
Al unei constrângeri...
Nemiloase.

Îngrozitoare prostie


 


Într-o
aparentă indiferenţă,
doar întunericul
pătrundea pe fereastră,
înceţoşând privirea.
Ipocrizie… de nepătruns.

Linişte lăuntrică

 


Într-o vreme
umedă şi rece,
absorbit…
în contemplaţie,
focul mare
strălucea roşu…
şi luminos.

vineri, 3 decembrie 2010

Atmosferă netulburată

 


O respiram
să simt raţiunea
imboldului dispărut în neliniştea vechilor emoţii.

În vântul care adia uşor,
tânjeam după libertatea
ce părea… risipită.

Desfătare (lumină-ntuneric)




În răsăritul întunecat,
o umbră fără formă
şi un abis fără fund, 
ceaţa-ngheţată sălăşluia
din orizontul ce-o mărginea
şi roua... căzuse.

Resemnare tristă

 


Nu-mi puteam stăpâni tulburarea
lacrimilor mari şi fierbinţi
a amestecului de negrăită tristeţe.

Îmi scăldam obrajii-n
durerea de nesuportat.

Impalpabil principiu
al vieţii şi al gândirii.

joi, 2 decembrie 2010

Stăpânire

 


Istovit de emoţie,
mi-am stăpânit agitaţia
cuvintelor revărsate
peste furia ce arsese
în sufletul meu.

Nelinişte

 


Apele au rămas nemişcate
în natura imperfectă a omului.

Fruntea căpătase
o severitate împietrită
de nelinişte dureroasă
a lacrimilor ascunse
ce nu curg…

Senzaţie de libertate

 


O nerăbdare ciudată
din haosul întunecat
a tulburat liniştea
printr-un tumult vesel,
privind către sfârşit
lumina invizibilă.

Roşiatică licărire
a senzaţiei de libertate.

miercuri, 1 decembrie 2010

Înserare

 


Când lumina amurgului
se stingea’n prezentul
neclar şi ciudat,
întunericul
umplea aerul
cu privirea
întoarsă-n lăuntru.

Singurătate (de învingător)




 Învingător,
 într-o iritare extremă
 a indignării mele întunecate,
 gândurile-mi pluteau
 printre licăriri de lumină
 şi rândurile se aşterneau
 în urma singurătăţii…

Lumina ( din întuneric)




Chinuindu-mă
să-mi înăbuş în grabă
câteva lacrimi
ca dup’o ezitare agitată,
totul era nemişcat.
Cu simţurile
tulburate de nelinişte
şi răsuflarea tăiată
de o aversiune
de netrecut a umbrei
cu nuanţă  întunecată,
faţa scăldată de lacrimi
zburda în lumina gălbuie
ce se-ntrezărea
printre obloanele norilor.