Liber printre cuvinte
Reflecţia stării de sine
duminică, 5 decembrie 2010
Început de zi
Cu o teamă vagă,
viaţa încă
mai pulsa în mine
în trecătorul moment
al prezentului
ceas dulce
de nou
început de zi.
Stăvilar
Mi-am pus stăvilar
şuvoiului fierbinte de lacrimi
pornite din adâncurile
nepătrunse ale agoniei,
din singurătatea bântuită de trecut.
Aştept… licăririle de mâine.
Gândeam
Într-o viaţă searbădă
şi nădejdi spulberate,
nu făcusem decât
să aud,
să văd,
să mă mişc.
Am început să gândesc.
Îndrăzneală înăbuşită
Neliniştea
cuprinsese bătaia inimii
răguşită
într-o îndrăzneală
plină de tristeţe,
să înăbuşe
un sunet tânguios
al ochilor ‘nsângeraţi
ce se roteau în orbite.
Dorinţa (… de fugă)
Născută
din dezam
ă
gire
şi nerăbdare,
îmi împăienjeni ochii
o lacrimă.
Teama de sine
Când amurgul
şi răsăritul de lună
s-au întâlnit
pe-o alee şerpuită,
păşeam peste
umbra-mi mişcătoare
temându-mă
să-ncep
să sângerez
înlăutrul meu.
sâmbătă, 4 decembrie 2010
Clipa goală
Într-o aparentă letargie,
cu o judecată
prea amară şi seacă,
în perioade regulate
caleidoscopul mereu
schimbător al imaginaţiei,
ajută să acoperi
o clipă… goală.
De foame
În miezul zilei,
pe câmpul cu spini
se cufundă
în întunericul eclipsei
sorbind roua …
soarele.
Provocare permanentă
Splendid delir
Într-un timp
Neliniştit
Şi fără viaţă
Al unei constrângeri...
Nemiloase.
Îngrozitoare prostie
Într-o
aparentă indiferenţă,
doar întunericul
pătrundea pe fereastră,
înceţoşând privirea.
Ipocrizie… de nepătruns.
Linişte lăuntrică
Într-o vreme
umedă şi rece,
absorbit…
în contemplaţie,
focul mare
strălucea roşu…
şi luminos.
vineri, 3 decembrie 2010
Atmosferă netulburată
O respiram
să simt raţiunea
imboldului dispărut în neliniştea vechilor emoţii.
În vântul
care adia uşor,
tânjeam după libertatea
ce părea… risipită.
Desfătare (lumină-ntuneric)
În răsăritul întunecat,
o umbră fără formă
şi un abis fără fund,
ceaţa-ngheţată sălăşluia
din orizontul ce-o mărginea
şi roua... căzuse.
Resemnare tristă
Nu-mi puteam stăpâni tulburarea
lacrimilor mari şi fierbinţi
a amestecului de negrăită tristeţe.
Îmi scăldam obrajii-n
durerea de nesuportat.
Impalpabil principiu
al vieţii şi al gândirii.
joi, 2 decembrie 2010
Stăpânire
Istovit de emoţie,
mi-am stăpânit agitaţia
cuvintelor revărsate
peste furia ce arsese
în sufletul meu.
Nelinişte
Apele au rămas nemişcate
în natura imperfectă a omului.
Fruntea căpătase
o severitate împietrită
de nelinişte dureroasă
a lacrimilor ascunse
ce nu curg…
Senzaţie de libertate
O nerăbdare ciudată
din haosul întunecat
a tulburat liniştea
printr-un tumult vesel,
privind către sfârşit
lumina invizibilă.
Roşiatică licărire
a senzaţiei de libertate.
miercuri, 1 decembrie 2010
Înserare
Când lumina amurgului
se stingea’n prezentul
neclar şi ciudat,
întunericul
umplea aerul
cu privirea
întoarsă-n lăuntru.
Singurătate (de învingător)
Învingător,
într-o iritare extremă
a indignării mele întunecate,
gândurile-mi pluteau
printre licăriri de lumină
şi rândurile se aşterneau
în urma singurătăţii…
Lumina ( din întuneric)
Chinuindu-mă
să-mi înăbuş în grabă
câteva lacrimi
ca dup’o ezitare agitată,
totul era nemişcat.
Cu simţurile
tulburate de nelinişte
şi răsuflarea tăiată
de o aversiune
de netrecut a umbrei
cu nuanţă
întunecată,
faţa scăldată de lacrimi
zburda în lumina gălbuie
ce se-ntrezărea
printre obloanele norilor.
Postări mai noi
Postări mai vechi
Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postări (Atom)