Chinuindu-mă
să-mi înăbuş în grabă
câteva lacrimi
ca dup’o ezitare agitată,
totul era nemişcat.
Cu simţurile
tulburate de nelinişte
şi răsuflarea tăiată
de o aversiune
de netrecut a umbrei
cu nuanţă întunecată,
faţa scăldată de lacrimi
zburda în lumina gălbuie
ce se-ntrezărea
printre obloanele norilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu