Tăcere târşâită

Deschidea

coperţile vieţii

ca să respire.

Se străduia

să nu adoarmă.

Târşâia tăcerea

cu papucii…

Tulburare gârbovită

Uşor gârbovit

cu mâna îndoită la spate,

vorbea

cu capul lui

ore în şir

tulburându-şi memoria afectivă.

Începuse să vadă cu urechile…

Tăcere panoramată

Dinainte

o tăcere panoramată.

Urechea-i bătea ochiul,

nu o auzea,

o vedea

pe segmentul

de memorie artificială.

Avea

să-şi dea drumul abundent

în grupuri de litere

de la mai multe cuvinte

să poată

să înţeleagă

cum

vedea tăcerea

şi auzea imaginile…

Eternitate măsurată

Nefiindu-i

somn în somn,

citea pe sărite

măsura trecutului

căruia îi aparţinea.

Mergea

înaintea timpului

ce însuma

toate orele

adunate la un loc

ca umbra

care se întindea

pe spinarea lui

din discrepanţa absurdă

în care şi-a asigurat

eternitatea.

Marunţiş resetat

În momentele

de desfrâu,

se chinuia

să-şi aducă aminte

să se hotărască

să depună

măruntiş

în puşculiţa fericirii

tăiată în două de limba nemişcată

să-şi reseteze defectul…

Printre...

Strecurat

printre adevăruri,

îşi înfăşura gândurile

înotând printre cuvinte.

Tăcere ruptă…

Cu ţigara

atârnâdu-i printre buze,

a încreţit pielea frunţii.

Scria în gând

cu litere fără înţeles,

printr-o mişcare

de rotaţie controlată,

cu vocea stinsă

în echilibrul

somnului nocturn:

tăcerea trebuie ruptă…

Saturaţie

Sătul

de repausul impus,

mişca buzele ca atunci

când ţi le usucă vântul

tăind conexiunea cu segmentele logicii.

Lăsa să i se ivească probleme

cu voia sa.

I se putea întâmpla orice…

Frământări…

În neatenţia

voit lăsată

să invadeze timpul rămas,

a rumegat

frământările pe îndelete.

Vibrau moale

în urechile lui

savurând izbânda asupra vieţii…

Încercare

Încerca

să-şi cuminţească

gândurile

din vocea ce-i sugera disperarea.

S-a însurat cu lumea…

Invazie aruncată

Invadând

de la distanţă

liniştea de netulburat,

strecura printre buze,

hotărârea de a umbla înfăşurat

în rătăcirile echilibrului instabil.

Sinele şi eul

păreau la fel

ca ziua şi noaptea.

Arunca ochii după nori…

Atenţia nopţii

Mişca

buzele încercând

să vorbească

în discuţia cu sine,

îndelung,

pro şi contra

de teama

de a nu atrage

atenţia.

Continua

să alerge iute

cu privirea,

putea să pătrundă…

în adâncimile nopţii.

Drumul vieţii… singur

Pierdut

în viaţă, mergea

ca într-un vis

pe drumul

mărginit de ziduri.

Ideile

zburătăceau prin cap

cu vârfurile

scuturate de vânt

şi lanţuri de gânduri

se înfăşurau,

se desfăşurau

pe drumul pustiu…

Căutări

Asculta

ţinându-şi respiraţia,

tâmplele cum se zbăteau

gata să explodeze.

Sprjinit de perete

cu o privire fugară

aruncată în jur,

părea incapabil

să-şi găsească răspunsuri…

Avea cu ce să-şi umple timpul.

Cu un zumzăit monoton,

un aer cald l-a izbit în faţă.

Simţea

cum îl prinde curajul.

Călătorea singur prin întuneric…

căutând.

Încăpăţânarea (ne)deschiderii…

Cu gândurile

ce i se buluceau în minte

de nehotărârea

în care se zbătea

cutreierând străzile,

se lăsa

un fel de linişte stranie

pe măsură ce orele treceau

cu ideile

ce-i pluteau

neclar în minte

brodând zilnic

o nouă variantă.

Se încăpăţâna să nu deschidă ochii…

Desluşirea

Cu o voce gâtuită,

scrutând cu privirea,

îşi pierdea şirul gândurilor.

Rămas nemişcat

când inima îi sângera

copleşit de neputinţă

la intervale de timp regulate,

trebuia

să se strâmbe,

să râdă,

să sară

precum

clovnii,

saltimbancii

să desluşească cuvinte…

(Ne)înţelegere

Învârtindu-se

de colo-colo,

scăldat de o sudoare rece,

începuse

să se gândească

la tot ceea ce se întâmplase.

Nu înţelegea

acest sentiment tumultuos

ocupându-i aproape tot timpul

ca şi cum ar fi fost

de piatră.

Murmur

Cu mintea

luminată de bucurie,

arunca în aer

cuvinte nerostite

plescăind din limbă

în faţa stăvilarului.

Nu se auzea

decât murmurul apei

desăvârşindu-şi opera

în timpul ce trecea,

dar nu la fel de repede

ca pentru el…

Iluzie

Învăluit în ceaţa

de un miros fad,

inspira aerul cu putere

pentru a încerca să-şi oprească…

inima să-i mai bată nebuneşte.

Brusc

se lăsă

un fel de linişte

şi cu ochii mari deschişi,

întrezărea dincolo de un surâs:

nu era decât o iluzie…

Abis

Cu un accent răguşit

de adâncimile-i de nepătruns,

a rămas cu privirea

pierdută în depărtare

stânjenit în elanul

bucuriei sale.

Cu capul între mâini

îşi simţea sufletul

apăsat de nelinişte

privind apa curgând…

Părea că se afundă în abis.