Cu o voce gâtuită,
scrutând cu privirea,
îşi pierdea şirul gândurilor.
Rămas nemişcat
când inima îi sângera
copleşit de neputinţă
la intervale de timp regulate,
trebuia
să se strâmbe,
să râdă,
să sară
precum
clovnii,
saltimbancii
să desluşească cuvinte…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu