RELIGIE/ SĂRBĂTORI

Păcatele pe care nici tu nu ţi le poţi ierta, nu sunt cele făptuite, săvârşite cu trupul, cu sufletul e problema… * Religia e pentru „mase”, CREDINŢA e pentru tine… * „Sărbătorile impuse” sunt bune… pentru dezmăţ/desfrâu, pe când SĂRBĂTORILE SIMŢITE… te înalţă. * Iarna-n Sărbători e locul şi momentul să vă coloraţi sufletul (în albul omăt) în culorile curcubeului… * Avem nevoie de sărbătorile lumeşti ca să ne aducem aminte că orice clipă este o sărbătoare a sufletului… vieţii. * Crăciunul e în fiecare din noi cu fiece clipă ce trece şi renaşte spre amintirea noastră, de Paşte. * De Sărbători se depune cel mai intens efort de peste an din gură, mâini, stomac. E nevoie de odihnă… * Inima şi/sau sufletul (fiecăruia) sunt… DUMNEZEU, mintea şi/sau rătăcirea-i… de la mărul lui Adam (ISPITA). * Religia poate deveni amintire, CREDINŢA însă… niciodată. * Dinainte de a mă naşte, m-am condamnat să-mi duc crucea… * Cu semne de „cuie” îmi las viaţa-ntre păcat şi rugăciune… * Privind vorbele, bem din apa răspunsului în viforul păcatului lumii… * Din depărtarea dintre gânduri, păcatele lumii… răscumpărăm. * Păcatul - nedesăvârşirea în care curge viaţa… * Imaginea – rodul păcatului după stele, împărţind zborul cu palmele-mpreunate din timpul ce fură neliniştile sufletului. * În stâlpi de lună, timpul cade printr-un fir de lumină… * Crucea – suportabilitatea torentelor de lacrimi într-o atitudine ce (poate) tulbură existenţa. * Ultimul refugiu – sub ploaia de gânduri ce mişunau printre cuvinte, într-un stoicism discret din aerul plictisit de amorţeală, bucuria din spatele uşilor… sanctuare. * Rugă – coborând în plecăciune, pleoapele „înglodesc” ochii. * Ruga cu/din privire limpezeşte tainele ascunse sufletului… * Ruga – într-o cadenţă rară, cuvintele de spirit din pulsul surd al apei, te umplu de linişte… * Făţărnicia… „profanilor” – dăm din gură cu „sacrul”, dar ne pierdem în… jocurile omului „laic” din noi. * Urletul din biciul cuvintelor, îşi găseşte liniştea şi refugiul întotdeauna, în sanctuarul sufletului – DUMNEZEU. * Giulgiul – „masca” dintre realitate şi visare într-un sentiment de pace absolută. * Şi să ştiu, să vreau, nu pot decât simplu să-mi vorbesc în discuţia cu mine, în fapt cu El… * Ne aflăm/găsim vederea sufletului dacă ne ascultăm glasul lăuntrului nostru… sau Indiferent cât de bine vedem… lumescul, suntem orbi dacă nu ne ascultăm glasul lăuntrului nostru şi ne spălăm ochii sufletului. * A ierta din gură, e începutul sfârşitului de relaţionare între/cu semenii, a ierta din suflet, e împăcarea şi iertarea de sine.

APOCALIPSA (mayaşă)

21.12.2012 - ap(o)uca…lipsa credinţei din tine şi îndreapt-o spre sufletu-ţi. * Apocalipsa???!!!... eu nu (mă) întreb, în general, ceva la care nu pot găsi un răspuns, dar câteodat’ mă apucă nişte „furnici” gândindu-mă la oameni şi „credulia” lor în… absurdităţi, căci DUMNEZEU niciodată nu a prezis şi nu va prezice sfârşitul lumii, aaaaaaaaaaaaaaaa……………… că vine „judecata de apoi”, e cu totul altceva, e o nouă etapă, dar în niciun caz nu precizează/spune/dezvăluie o dată… mai ales oamenilor. Ea dacă va fi, niciunul din noi nu o vom şti…

CLIPA

Vine, ajunge o vreme pentru fiecare mai devreme (poate) sau mai târziu, când vârsta… biologică nu mai are nicio valoare, dar sperăm să apucăm ziua de „mâine” să ne „clătim privirea în trecutul nost’”… şi să nu regretăm (poate) nimic (decât ce n-am făcut). * O clipă e eternă-n eternitatea-i efemeră… până la următoarea. * Fiecare clipă e goală, aveţi grijă să o umpleţi cu sufletul vostru, … cu ceva, să vă amintiţi de ea. * Clipe de repaus???... în mod normal nu există decât acele frânturi de clipe pline de iluzia fericirii care te fac să mergi mai departe… pentru următoarea frântură de clipă. * Ce te face fericit? Clipa şi trăirea ei la intensitatea care-ţi poate trezi, produce emoţia… * Veşnicia unei clipe e măsurată de „umbra”-i ce coboară… * Voi putea uita clipa de azi când nu voi mai fi străbătut de gânduri… mâine. * Impulsul tâmplelor zvâcnind în spaţiul clipei… impresia. * Hazard – tensiunea nesiguranţei nălucirilor fără glas. * Respiraţia tăiată – senzaţia de eliberare din tumultul fracţiunii de secundă a oceanului de gânduri.

SINGURATATEA

Toată viaţa singur. Chiar şi atunci când nu pare…, dar în momentele cele mai „singure” ai nevoie de „privirea” celor din jur să te ajute să „te vezi pe tine”…, dar asta şi funcţie de „seminţele” pe care le-ai „sădit” înainte. * Singurătatea - calea de a te cunoaşte, de a fi tu cu tine… * Cea mai grea boală e singurătatea, dar cea mai dureroasă e… singurătatea în doi (sau mai mulţi). * Nimic nu e pustiu dacă sufletul ţi-e viu… * Nu ai nevoie de ceva sau cineva pentru a nu fi singur. Că părem singuri… e doar o iluzie ce o confirmă sau infirmă cei de pe lângă noi… * Soclul – casa singurătăţii eterne, impunătoare frumuseţe rece. * Melancolie mistică – prin cotloanele sufletului, ecoul paşilor într-o cadenţă inegală…

GÂNDUL

Oare vom ajunge să ne fim de ajuns nouă înşine… măcar ? sau Nu suntem de ajuns nimănui, nici măcar nouă… * Strecurat printre adevăruri, gândul înfăşurat înotând printre cuvinte. * (A)mestecatul gândurilor naşte cuvinte… * Într-o stare de nestare… stau privind gândurile-mi alergând. * Gândurile sunt ale minţii, visele sunt ale sufletului… minţii. * Lacrima - spălare de suflet a unuia şi a minţii celuilalt. * Când intervine mintea în „afacerile” sufletului, acesta moare, invers însă, mintea respiră… * Controlul… cuvintelor – imponderabilitatea gândurilor născute-n suflet, filtrate cu mintea şi ieşite pe gură cu… picătura. * Dacă vrei să spui ceva şi nu ştii ce la tăcerea cuvintelor scrise, ascultă-le strigătul gândului lor când au fost aşternute pe hârtie… * Gândul minţii sfredelind… secătuieşti sufletul. * Scrisul - arma neuitării gândurilor. * Gândurile prăvălite peste suflet, nasc păcatul… * Gândurile cheamă neuitarea strânsă printre rânduri… * În liniştea asediata de gânduri, lespezi de cuvânt… * Gânduri – cuvinte ce iau forme într-o aşteptare încordată de un freamăt fără sens. * Minte „îndepărtată” – goliciunea gândurilor străluceşte de transpiraţia cuvintelor cu vocea gâtuită. * Furnicături – scurgerea din fruntea plesnită de gânduri, în vârful degetelor. * Gânduri apuse – crâmpeie ale minţii mânjite pe hârtie. * În colţurile buzelor umbrite, cuvintele trezesc gândurile… * Şoapta – cuvintele (revărsate) de/din hârtie în timpanele încordate. * Gândul – preludiul cuvintelor din… zâmbet. * Gândul că imaginea vieţii e nedesluşită, apare doar când ea, viaţa nu e în noi, e la marginea trupului… * Spintecând gândurile, orice aer devine încărcat/ înecăcios de la… ceaţă. * Gândul e mut, dar vorbeşte prin tăcerea-i… * În schimburile de saluturi repetând cuvinte afabile, gândurile se perindau dintr-o singură răsuflare a (ne)vieţii, prin „scopul” celui din faţa ta… * Ordinea gândurilor aşezate împotriva timpului, despărţită în două … * Cuvinte obişnuite – gânduri neprecizate într-o privire fixă. * Reprimarea amintirilor – imaginea granulată printre împunsături cernute în minte de arderea gândurilor. * Nodul de foc… în piept – scânteia de speranţă a gândurilor la adăpostul „întunericului”.

VISUL

Fără vise n-am mai fi oameni, cu siguranţă am fi maşini, roboţi, dar nu fiinţe. * Visele şi speranţa fac sufletul să vorbească… cu/prin lacrimi. * Visul - eternitatea unei clipe de frumos. * Atelierul - locul în care visele prind contur. * „niciodată” e un cuvânt magic în „visul cu ochii deschişi”, închide ochii minţii şi ai sufletului şi „niciodată” va dispărea… * În somnul nesomnului, visele nu mai au aripi, ele aleargă (pe picioarele… noastre). Trebuie să fim doar atenţi să le prindem de picioare… * Visul e singura comoară pe care o ai cu adevărat. Fi conştient de ea. Trăieşti cât visezi… mai ales cu ochii deschişi. * Visul de noapte rupe tăcerea amintirilor ce vor să vină… * În amintiri uitate, visul este presărat pe liniştea de/din gând… * În miez de noapte (pe tărâmul viselor), ochii târzii ard depărtarea chemărilor…

FERICIRE

Nu e toată ziua închis la borcanul cu miere, doar că mai de fiece dată când e deschis… dormim. * Fericirea spre deosebire de tristeţe, se măsoară în clipe/secunde (nu în ore, zile, ani)… * În momentele, clipele de extaz, fericire, trebuie să te ajuţi să-ţi uiţi gândurile pentru a-ţi trăi acea clipă… la maxim. * Pentru fericirea… pierdută nu trebuie să ne-ntoarcem în trecut, fiecare timp îşi are „fericirea” lui, totul e să avem ochi să o vedem şi inimă să o simţim. * Fericirea se măsoară-n clipe, dar acele clipe sunt… Eterne (în gândul, mintea şi sufletul nostru). * Fericirea - iluzia eternităţii clipei din (ne)viaţă… * … (d)efectul femeii asupra bărbatului se întâmplă în starea-i de oboseală/durere când pe chip îţi afişează frumuseţea sufletului… * Diferenţa frumosului de/din frumos este dată de ochii (sufletului, minţii, de ce nu ai trupului) cu care privim… * Succesul, iubirea, fericirea, realizarea-ţi rezidă din suflet reflectat pe chipu-ţi… (chiar dacă tu sau ceilalţi deveniţi conştienţi de asta mult mai târziu). * Faptele sunt corvoada sufletului… * Frumuseţea nopţii e în căderea-i pe sufletu-ţi, nu pe minte… * Fericirea şi nefericirea sălăşluiesc în aceeaşi încăpere - sufletul tău. Luminează doar aceea pe care laşi lumina să o vadă… * Fericirea se construieşte, se clădeşte prin trepte, dar nu urcându-le asemenea unor trepţi în zgârie-nori, ci coborând în adâncu-ţi, înlăuntrul tău găsindu-te…, privindu-te… * Fiecare îşi are cerul lui, depinde doar câte stele cuprinde în colierul sufletului său. * Speranţa se naşte spulberând amintirile culcate… * Nimb – zâmbetul permanent al nervilor minţii. * Ca să fi fericit, tiveşte-ţi cărările singurătăţii cu (un) zâmbet. * Fericire înlăcrimată – respiraţia printre valuri de transpiraţie (inundate de lumină). * Drumul(cel mai drept) spre sufletul unui om, e printre rânduri… * În orice tăcere din orişice mişcare a respiraţiei, sapă pe chipu-ţi un surâs.( Fericire… a ta şi/sau a celor din jur) * Inconştienta bucurie – cursa zilnică a vieţii cu o subită mirare a pleoapelor ce ştiu să cadă în faţa schimbărilor neaşteptate. * Bucuria de moment îţi poate veni şi prin „cerşit”. Bogăţia, împlinirea sufleteasca însă, îţi vine prin dăruirea darului dăruit de tine celorlalţi. * Frumuseţea distantă a amurgului în rotocoale vesele de fum pe raze de lumină contemplate de/în lună… * Toate suferinţele îndurate, nefericirile adunate într-o viaţă, îţi fac clipa de fericire dată, să o preţuieşti cu adevărat şi să-ţi dai seama că merită să mai înduri cel puţin încăodat’ pe atât pentru a mai trăi… următoarea clipă de fericire.

IUBIRE

Sunt momente-n care doar un strop de tandreţe face ca nesiguranţa clipei viitoare ce tocmai a trecut… să o spele de murdărie. * A privi ochii/ în ochii iubitei - cel mai frumos lucru, dar şi cel mai periculos în acelaşi timp dacă ajungi să te pierzi în ei. Ai ocazia să nu mai găseşti calea de ieşire… * Niciun om nu poate spune că nu este îndrăgostit atâta timp cât visează cu ochii deschişi… indiferent de, de ce şi la ce vis. * „Iubirea şi ura” - invers proporţionale. Când eşti în viaţă simţi „iubirea” … multor persoane (le poţi număra pe degete), „ura” - infinit mai mult. În viaţa de după… proporţia se schimbă, dar nu o mai simţi tu direct sau poate… * Iubirea… arsă de sete, potolită de foame, trăită/respirată de/din aer. * Iubirea - dacă vei încerca să cunoşti persoana… nu ai mai iubi-o, iubeşti doar necunoscuta(ul) căci doar prin ea/el - necunoscutul mintea zboară unde nimeni nu poate ajunge… * Iubirea până la „adânci bătrâneţi” există doar dacă este în tine, nu în cel de lângă tine…, iluzia e mai mare decât tot… „focul vieţii” la un loc. * Femeia descoperită-n natură… gândul erotic al bărbatului: „ Să-mi clătesc privirea obosită de peste zi în izvoarele ce curg printre munţii, dealurile cu livezile merelor şi să ajungă prin(tre) coapsele cascadelor în laguna albastră… a mării”. * Sufletul e ţărmul lovit de valul… iubirii. * Iubirea este speranţa viitorului în timp… * Când inima ţi-o ia la „trap”, nu încerca să o opreşti. Arată-i doar drumul (cu mintea). Are viaţa grijă de… intersecţiile lui, ale drumului. * Iubeşti şi/sau urăşti o persoană pentru partea din tine pe care nu o mai aflai… în tine. * Când eşti îndrăgostit/ă, nu mai vezi noapte, zi, nimic decât pe cel/cea din ochii tăi. * Fără iubire (de/din orice) nu există viaţă… * Iubirea luminează şi (în) cel mai întunecat suflet… * Iubirea nu poate fi exprimată prin cuvinte, e mai presus de înşiruirea lor… * Iubirea - chiar dacă nu o înţelegi, ascultă-ţi inima şi ea te va conduce… * Vinovat/ă de iubire niciodată şi nicicând nu poţi fi. Ea - iubirea vine şi… nimic nu-ţi mai aparţine, până şi gândurile sunt ale sufletului, nu ale minţii. * Iubirea exprimată-n rugă (de orice fel ar fi ea), nu se explică, comentează. Ea se trăieşte… * „Niciodată” durează cât „veşnicia”... visului cu ochii deschişi. sau Să crezi în veşnicia cuvintelor „niciodată”, „întotdeauna” sau „pentru totdeauna” (în iubire) cât durează... „visul cu ochii deschişi”. * Iluzia perfecţiunii în/din imperfecţiunea noastră zilnică… tocmai d’aia o iubim, că e… imperfectă. Dacă ar fi perfectă, ne-am mai uita la ea? * Nimeni nu iubeşte cu adevărat o altă persoană. Se iubeşte pe el şi/sau partea din el (pe care nu o vede/simte) reflectată în persoana de lângă… * O iubire întotdeauna o poţi defini, iubirea însă… niciodată. * În iubire, tocul minţii se pierde printre rândurile sufletului… * Libertatea îneacă speranţa iubirii-n necuvânt. * Mintea întârzie înaintea sufletului… fără iubire. * Iubire = viaţă-vis şi moarte-uitare. Iubirea se stinge prin uitarea visării, dar dăinuie prin visarea uitării… * Gest rotund – lacrimile unei inimi şterg frunţi înroşite, în note grave. * Ca să despoi iubirea de vrajă, nu trebuie decât s-o îmbraci… în cuvinte. * Narcisism – a iubit-o atât de mult încât a închis-o în el. De atunci se iubeşte neîncetat… * Cuvintele iubirii indiferent de/ce/câtă formă, sunt aceleaşi mereu… faptele. * Indiferent cât de aproape sunt două persoane, distanţa dintre ele (poate) e mai mare ca cea dintre pământ şi soare dacă iubirea lor nu trece (mai întâi) prin suflet. * Dacă nu şti, nu înveţi iubirea iubind, albastrul cerului ce-ţi pătrunde prin pupile, e, devine… bromură. * Avem nevoie de iubirea aproapelui nostru indiferent cât de… „departe” este acesta, pentru a ne duce crucea vieţii.

VIAŢA/ MOARTEA

Aşteptarea grăbeşte moartea… sufletului. * Fiecare îşi are clepsidra lui, ea măsoară timpul din repausul… nevieţii de viaţă pe pământ. * Viaţa e frumoasă atâta timp cât vedem „partea plină a paharului” indiferent cât este el de gol. * Se spune că în viaţă să foloseşti zilnic trei cuvinte. Eu folosesc patru. Te rog să mă ierţi că te iubesc. Mulţumesc. * Viaţa - iluzia speranţei de mâine… * Moartea trage cortina… pentru ochii vieţii pe pământ, dar s-ar putea să o ridice pentru ochii minţii (la ce ar folosi restul de 90 şi… de procente din creier pe care nu-l folosim în viaţă?)… * Drumul spre/în viaţă oricât de lung ni s-ar părea, tot scurt este… * Viaţa fără de sfârşit începe acolo unde se termină călătoria pe pământ… singur. * În viaţă ai umbra, pentru a trăi după… ai nevoie să laşi în urmă-ţi… o urmă. * În albul zăpezii dacă priveşti atent, îţi poţi vedea… vara iernii tale. * Viaţa prin timpul ei, e cea mai bună/frumoasă muză, aşteaptă doar declick-ul aşternerii ei pe pavajul vieţii noastre… * Vara iernii tale e „soba din casa ta” la care te încălzeşti dacă pe parcursul anotimpurilor vieţii, ai adunat „lemnele” (… amintiri, … urme, etc.) care să scoată căldura. * Viaţa pe pământ e rampa de lansare spre (ne)viaţa de după… * Încercările vieţii îţi sunt date pentru a-i vedea minunăţia ei în momentele de… repaus. * În fiecare dintre noi, din clipa în care ne-am născut, se află un înger. Aşteaptă pe drumul vieţii noastre, să-i crească aripi, să zboare… * Mai trebuim… aici, pe pământ, cât încă mai avem ceva de spus, când nu…, suntem chemaţi cu toţii să cântăm în ceruri… * Suntem aici, pe pământ, pentru a ne „câştiga” aripile… pentru ceruri. * Se spune că „viaţa e cusută cu aţă”… probabil ghimpată. De câte ori se trece peste/printr-un nod de aţă, sângerezi…, tot sângerezi…, … tot. * Viaţa e ca mersul pe sârmă… în pantă. * Raiul există, trebuie doar să avem sufletul deschis… să-l putem vedea. * Viaţa e colinda sufletului… * Viaţa are vârsta pe care o are/simte sufletul fiecăruia, vârsta biologică e pentru… muritori. * Viaţa e prea scurtă-n frumuseţea-i să o ştirbim… cu ură. * Nu vă uitaţi la o floare… înflorită decât de la distanţă zărind frumuseţea-i apusului. Priviţi de aproape sămânţa ce cade din ea şi udaţi-o cu lacrima sufletului vostru curat. E viaţa înflorind… * Ochii sufletului luminează întunericul (ne)vieţii din noi. * (Co)jocul este căldura sufletului din iarna vieţii… * Viaţa - o corabie într-un ocean… de oameni. * Când îţi treci mintea prin suflet, ai făcut încă un pas spre moartea-ţi, însă când îţi treci prin minte sufletu-ţi, realizezi că trăieşti… * Extravaganţele vieţii sunt date de dorinţa, nebunia dependenţei de tine… * Ciclul vieţii: copilăria - a visa, adolescenţa - a vrea, maturitatea - a face, bătrâneţea - a spera… că poţi face ce vrei visând. * Corabia-ţi străbate, mai uşor, apele vieţii cu cât „coaja” ei e mai tăbăcită de tine, prin valurile celorlalţi… * Viaţa e aceeaşi, doar prisma, optica prin care o privim, diferă… * Costul cu care-ţi plăteşti existenţa, nu este, niciodată, îndeajuns pentru neexistenţa ta. * Ce ciudată e viaţa? Învăţăm şi o învăţăm, dar tot rămânem corigenţi la ea. Mai au cate unii noroc de rămân şi repetenţi, dar toţi trecem în final… clasa. Ni se predă în particular neviaţa… * Viaţa e în timp… sângele curge. * În viaţă te loveşti de momente de oboseală. Să ai grijă însă, să nu te simţi obosit de tine însuţi… * Maturitatea/maturizarea e… (ca) o abdicare de la viaţă. * Trăirea - neliniştile sufletului pâlpâind. * Printre rândurile nevăzute ale gândirii, într-o pată de culoare dintre ele, încercând să o posede, stă… moartea. * Silindu-mă să mor, respir pe timpul meu uitat, al vieţii rug… * Emoţia naşterii – începutul şi sfârşitul într-o atitudine senină pe marginea nesigură a vieţii. * Litania vieţii - amestecul de sălbăticie şi blândeţe în scurgerea timpului. * Vid – necunoaşterea spectacolului mişcător al vieţii. * Flacăra… în lumina albă de lună, linge lemnele - „aluviuni” de pe valea şerpuită a vieţii. * Destinaţia… de la capătul lumii – ameninţarea destinului înnodat într-o clipă şuierată la/în lobul urechilor. * Plăcere netulburată – lumina începutului de zi străbătând obloanele vieţii… * Viaţa… ca visul printre rânduri. * Moartea e singura certitudine (reală) ce o avem. Când, unde şi cum vine, face parte din misterul vieţii. * Întotdeauna, a existat şi va exista o EA. E o EA cum nu cred că poate exista, cu toate calităţile şi defectele unei femei, cu toate capriciile sale şi schimbătoare, de la o clipă la alta, funcţie de trăirea-mi cu ea şi are darul, nepreţuitul DAR de a fi alta, în fiece clipă trecută, prezentă şi viitoare, această MUZA, FEMEIE este… VIAŢA. * Viaţa se îngrămădeşte în tine scrutând împrejurimile la limita timpului şi a gândirii. * Variaţiunile pe tema vieţii, dau sarea şi piperul… gustului mâncării. Derapajele, deraierile apar când piperăm mai mult decât sărăm. * Viaţa – un tablou dezbrăcat de/din gânduri. * Viaţa… (ne) vorbeşte de fiece dată. Doar noi avem „doape” în urechi şi n-o auzim… * Viaţa continuă chiar şi atunci, dar mai ales atunci când libertatea ţi-e pierdută în deşertăciunea zilelor… * Ecouri – neputinţa de a uita să schimbe câteva cuvinte din impresia vieţii ce nu o cunoştea. * În „război (fotbal de exemplu), cea mai bună apărare e atacul”, în viaţă… indiferenţa. * Complicaţiile vieţii apar în încercarea de a evada din marginile… bunului simţ. * Viaţa e sufletul, iar el, sufletul e condimentul din hrana vieţii- creierul. Doar el, creierul secretă gândirea. * Viaţa – o prelungă aşteptare într-un labirint de confuzii inexplicabile dintr-o satisfacţie (de multe ori) dureroasă. * Cerneala cu care (ne) scriem viaţa, se află în tocul minţii filtrată de călimara- inima. * În viaţă, ca să urci, trebuie să-nveţi mai întâi să cobori. * Nodul din gât – caruselul promisiunilor vieţii… înghiţit. * Într-o viaţă… adormită de parfumul florilor, doar spinii lor te trezesc să-i vezi frumuseţea.

TIMPUL

Trecutul nu există, dar ne agăţăm de el, viitorul e o iluzie, astfel că nu ne rămâne decât prezentul… clipei ce tocmai a trecut. * Azi te-am întâlnit, Mâine mi-am spus că de Ieri sunt al tău… (Timpul). * Timpul… Timpul stă. Noi trecem. Noi trecem oricum, dar dacă mai şi stăm în trecerea noastră prin el… ameţim privind tumultul oamenilor grăbiţi spre… nimic. * Cum noi trecem şi timpul stă…, anii şi tinereţea nu pleacă, nu s-au dus, sunt, stau ascunşi în scoarţa trupului de privirile indiscrete ale… timpului. * Timpul n-are timp şi pentru noi, doar iluzia lui şi a existenţei noastre în el… e la noi. * Mai zicem că noi oamenii, în general, nu suntem malefici. Cine ne-a pus să punem timpului… minutare, secundare să ne trăim înzecit, însutit poate, efemeritatea clipelor noastre? * În graba noastră prin viaţă pare că ne lipseşte timpul. N-avem timp să gândim (decât când e prea târziu… uneori… mai mereu) că noi lipsim timpului. El e acelaşi mereu, el stă … noi trecem. * Fugim de timp în timp să ne găsim… timpul. * Timpul - nu-l lăsa să fie stăpânul timpului tău… * Toate ceasurile pe care le-am purtat în timpul vieţii au stat, s-au stricat. Acum nu mai port. Acesta să fie motivul pentru care nu vreau să văd/simt cum timpu-mi trece???... * La cumpăna dintre ani şi timpul zăboveşte în… trecerea noastră prin el. * Timpul e unul. Viaţa e aceeaşi. Doar noi ne perindăm cu ea - Viaţa prin el - Timp. * Calendarul - numărătoarea aţei de pe mosoru-ţi… * Când ne lovim cu capul de pragul de sus şi încă nu-l vedem pe cel de jos, e de bine, n-am ajuns la cea mai înaltă treaptă a pragului de sus, încă mai avem de învăţat, timpul curge în favoarea noastră… * Doar oamenii îşi au timpul lor. Timpul… n-are timp. * Timpul e totul. Oamenii… doar o rotiţă din angrenajul său de care se poate lipsi. * Oglinda îţi oferă trecerea ta prin timp. Niciodată aceeaşi, se ghidează după starea-ţi… * Timpul e un lucru câştigat chiar dacă nu ne folosim de el… la timp. * În căutarea timpului pierdut,… doar goliciunea vorbelor. * Când acele ceasului vor muri, timpu-mi se va zvârcoli… * Necuprinsul timpului există în începutul fiecărui sfârşit … * Dincolo de şoapte, pe vocile din gând… TIMPUL. * Trecutul întors prin cuvinte, adună şoaptele tremurului din umbre… * Eternitatea – măsura trecutului adunat în toate orele ce vor să vină. * Limbile… de clopot ar fi mute fără dinţii din mintea prinsă-n pielea zilei de ieri ce anunţă ziua de mâine… * Timpul – în ochiul dinspre mine, nisipul clipei se zbate… clepsidra. * Bătăile pendulei – sărutul încarnat al timpului. * (prin/în) Timp – văzduhul înnegurat de gânduri vuind prin ninsoarea minţii cu timpanele încordate. * Timpul – în „licăririle” umbrei noastre, unduirile secundelor se târau… * Trecutul – golul pierdut în umbră… * În zgomotul paşilor minţii, pendula vesteşte trecutul prezentului de mâine… * Timpul n-a apus şi nu apune pentru nimeni, doar noi apunem în el… * Ştiu că timpul e preţios, iar când alţii n-au timp nici să se spele pe ochi (ca să se vadă pe ei) şi îl alocă/aruncă dincolo de ei, ajungi să fi mândru că nu ţi-ai ocupat timpul cu tine… degeaba. * Ceasuri calme – emoţia aparentă a umbrelor… * Azi… e deja ieri, dar devenim conştienţi de asta, abia mâine. * Măsura timpului – privirea ca o mustrare tăcută dintr-o lume trecută a cuvintelor (unui om fără amintiri). * Timpul – între uşurare şi teamă, minutele trec unul după altul măturând viaţa de/din moarte cu privirea…

...

Iubiţi-vă părinţii, iubiţii mult căci indiferent de felul şi forma lor, sunt singurii cei mai buni „profesori” în, de şi despre viaţă funcţie de mediul în care trăiţi. Cu mintea „deschisă”, puteţi decela întotdeauna între „aşa da şi aşa nu”, depinde doar de voi.

Să nu uiţi tată, …

… de pe 16 iulie 2013, orele 12,20, privesc timpul şi pe mine trecând prin el. Timpul e acelaşi şi oamenii din jurul tău la fel. Nu s-a schimbat nimic. Îmi văd doar barba crescută parcă dintr-odată când mă privesc în oglindă şi tot mai des, nici ea nu mai creşte, doar ghiocei apar şi mai mulţi şi mai moi… Te rog, de acolo de sus, trimite semnele tale că eşti bine, vino să ne strângem de mână, să ne îmbrătişăm şi… să nu uiţi tată! DUMNEZEU să te aibă în paza Lui!

Vorbe...

Dacă iubeşti pe cineva, dă-i libertate, lasă-l să zboare şi se va întoarce într-un timp… la tine. ... Eşti liber până în momentul în care conştientizezi că eşti, exişti… ... Coviltirul umbrei e pecetea( devenită de multe ori povară) trupului peste suflet. Arareori îl dăm deoparte şi doar pentru puţin timp, de teama frumosului şi de a simţi că trăim… ... Viaţa e sufletul străbătut de străzile minţii cu mâinile şi picioarele trupului. ... Prezentul e trecutul perceput prin iluzia viitorului. ... Iluzia iubirii a atât de măgulitoare încât te pierzi în ea şi uiţi să mai trăieşti… Iubirea. ... Poarta boemă a iubirii sub care „furi” boabe de rouă de pe buzele iubitei, e întotdeauna din florile sufletului. ... Focul aprins din „untura/grăsimea” iubirii, nu-l stingi niciodată cu apa vieţii… ... A ierta ţine de Dumnezeu. A-ţi cere iertare, nu ţine de vârstă, sex sau… situaţie, ci de OM. ... „totul e nimic” şi „nimic e totul”. Mă-ntreb la cine, ce şi cum ne raportăm când spunem „Iubirea e totul”?... ... Viaţa e un antrenament continuu… pentru/în iubire. ... Într-o lume a „băgătorilor în/de (z)seamă”, niciodată nu s-a vorbit şi nu se va vorbi de(spre) anonimi. Indiferent cum se vorbeşte(bine sau rău) atunci când se vorbeşte, nu vă întristaţi, bucuraţi-vă, doar atunci existaţi. ... Blestemul iubirii e să fi poet. ... Somnul cu ochii deschişi, te oboseşte mai tare când te trezeşte să-ţi trăieşti viaţa uitată în clipele (pe)trecute dormind… pe lângă tine. ... Drumul lung şi calea îngustă sunt singurele ce-ţi fac „dorul” să-l simţi cu fiece pas făcut, mai aproape… ... Respectul nu-l manifeşti faţă de o persoană sau alta, ci faţă de tine… dacă îl ai. ... Nevoia de tine (a celorlalţi) întotdeauna se manifestă cu adevărat, când eşti obosit… de tine. ... „Grosimea” nu-ţi dă întotdeauna „tăria” din „adâncimea”… obrazului. Sau ... „Tăria” nu-ţi este dată (întotdeauna) de „adâncimea” din „grosimea”… obrazului. ... Aşteptarea e bună… dacă faci ceva în/din aşteptarea ei. ... Anarhia din jurul nostru, continuă atâta timp cât nu ne punem ordine în „varza” gândurilor noastre şi râdem când trebuie să plângem şi plângem când ar trebui să zâmbim. ... „În viaţă să faci numai bine”, dar „binele” pe care-l faci, să fie „bine” şi pentru ceilalţi, nu doar pentru tine („binele” tău poate fi „rău” pentru ceilalţi). ... Viaţa pe pământ e doar un popas, un respiro în care inspirăm sau expirăm… „petele” ce trebuie sau nu, în călătoria din noi - suflet. ... Condiţia de om nu dispare prin uitarea iubirii de/prin fizic(poate doar uitarea de regnul animal), însă când uităm să (ne) iubim sufletul, omul nu mai există decât ca şi „robot”… prin gândire. ... Vine o zi când supus unui tir de întrebări cu, de şi despre tine puse, răspuns să dai. Curaj îţi trebuie. Ai nevoie de aripile cu care să zbori prin nimicul din tot…ul minţii şi trupului, să-ţi afli sufletul. ... Să nu judecăm reacţiile, întâmplările, evenimentele altora. Călătorim în spaţiul din timpul celorlalţi(în timpul nostru) pentru a ne întregi în… egoismul nostru, sufletul. ... Cuţitul întors în rana inimii, adânceşte preludiul din agonia extazului de ieri… ... Somnul, nu să-l „dormi” azi pentru ieri, e necesar, ci doar dacă e „dormit” pentru regenerarea organismului… pentru ziua de mâine. ... Singurul lucru de care sunt sigur în viaţă, e că totul este relativ, mai puţin moartea, dar nici ea nu ştiu când vine… ... Sufletul respiră atâta timp cât prin „perfuzia vieţii” mai există/curge picătura/stropul iubirii… ... Între lingurile de „varză”, doar „şpriţul” din stropii perfuziei se serveşte la „cârciuma” vieţii din colţul inimii. ... Bolboroseala cuvintelor- dorinţa nerostită a gândurilor deavalma. ... Fiecare îşi duce crucea cât îi e dat să o poarte… ... Munceşti o viaţă pentru a-ţi putea plăti medicamentele ce-ţi conferă iluzia că poţi trăi… o clipă. ... Viaţa e o continuă încercare, dar nu să faci tu „încercarea”, ci să treci prin încercările date… ... Lacrimile îţi pot spăla ochii/sufletul, dar lasă urme/cicatrici arzându-ţi obrajii… ... Pe principiul „omul luat ca individ, e deştept, însă luat la grămadă, sunt o mare de proşti- efectul de turmă”, cucul e cuc doar în pădure, prins alături de alţi semeni, e un „papagal”. ... Libertatea şi liberul arbitru e doar în noi, în iluzia creată de gândurile noastre, altfel ea nu există, mai ales dincolo de noi… ... Bucuriile vieţii sunt întotdeauna scurte şi vin numai după ce am învăţat lecţia suferinţei să putem aprecia viaţa la justa ei valoare. Restul sunt doar iluzii… ... Nu de „problemele” tale să-ţi faci griji, alţii au grijă şi rezolvare pentru ele. Doar de „problemele” celor ce te ating, să-ţi faci… probleme. ... Ecoul fericirii persistă cu cât clipa de bucurie e mai intensă… ... Aşteptarea e grea, dar dacă înveţi şi ştii să aştepţi, aşteptarea nu poate avea decât rezultatul aşteptat. ... Iubirea e lovită de nulitate când eşti prins în cotidian… ... Dacă inima e „bomba” cu „tic si tac”, plămânul e cel ce-şi trece timpul doar la „tic” şi se opreşte la primul… „tac”. ... Indiferent de suferinţa oamenilor, când îi vezi cu lacrimi pe obraji, nu trebuie să simţi milă, compasiune, ci să te bucuri pentru ei. Îşi uşurează sufletul. Părerea de rău trebuie să o ai faţă de cei ce nu pot plânge… cu lacrimile ochilor. Interiorul lor e înnecat de lacrimile sufletului (chiar dacă nu le vezi)… ... Gândim, filozofăm, întrebăm(sau nu) despre naştere, viaţă, iubire, moarte… a celorlalţi. Oare vom găsi răspunsurile care să ne arate micimea noastră? ... Lucrurile se întâmplă întotdeauna când trebuie să se întâmple, nu când vrem noi… ... Istoria e aceeaşi peste tot, depinde însă de timpul fiecăruia şi de loc. Pentru cei plecaţi, ce nu sunt în locurile în care se scrie, e ca să-şi dea seama de ce au, iar cei ce ne privesc şi vor veni, să (între)vadă… speranţa. ... Pornind de la vorba „nici în luntre, nici pe punte” şi de la şovăiala, indecizia, îndoiala şi multe alte ale oamenilor, încerc/încep să-mi dau seama de ce s-au construit corăbiile/vapoarele… . Păcat că sunt prea puţine, prea scumpe şi pentru unii „oameni” prea departe… ... Gimnastica: - la „sol” suntem campioni de nici nu mai ştiu să număr anii, dar pentru asta nu trebuie să uităm să mulţumim tuturor „conducătorilor” care s-au perindat pe „sus”. Au avut grijă de „gropile” noastre nu doar să le păstreze, chiar să le mărească, înmulţească, de ogoare nu mai zic că au făcut şi bani - instalaţiile de irigare le-au dat la fier vechi şi au scos bani. Pământul l-au lăsat în plata cerului - soarele l-a dogorit şi crăpat, iar norii l-au inundat - asta ca să ne ajute şi la echilibristică, pardon, la… „bârnă”, de „sărituri” nu mai zic, nici cangurii nu ne întrec la săritul „crăpăturilor” din ogoare. „Paralele” e una din ramurile gimnasticii( ca şi la „inele”) la care nu mai „contăm”/concurăm decât din când în când să vadă lumea că nimeni nu ne poate întrece. Nu mai „concurăm” că n-avem… concurenţă. E un sport acontat de cei de „sus”. Ca să rămână în picioare, viaţa… i-a învăţat să se plieze după cum „bate vântul”, adică mai tot timpul „ paralel(i)e” şi trecem prin „inele” când se schimbă „curentul”… la „alegeri”. ... Prin „încercările” date, timpul îşi marcă amprenta asupra vieţii/omului… ... Cea mai bună veste pe care o putem primi, e că soarele răsare în fiecare dimineaţă în care ne trezim. ... Evlavia vorbită de „judecata” minţii, nu are nicio valoare dacă nu e filtrată de/prin suflet. ... Liniştea sufletului o afli când IERŢI şi înveţi să uiţi şi uiţi greşelile făcute din şi fără voia aproapelui tău. ... Să faci în aşa fel încât să nu-ţi piară/treacă dorul(de orice fel) niciodată, căci atunci când trece, vei trece şi tu… ... Indiferent de ce, pentru cine, cum şi când faci ceva, să nu (i)o spui. Realitatea e că faci doar pentru tine şi sufletul tău… ... Să plângi îţi face bine, dar să nu-ţi dai voie şi să nu ai timp să… te plângi.

Cerere

Stau pe la uşi, îmi aştept moartea să mă elibereze, doar o clipă cât o viaţă, îi mai cer să-i strâng la piept pe cei dragi ai mei, să-i întăresc şi bine să le spun că va fi, că Tu, Doamne, în sânu-Ţi mă vei primi şi linişte şi pace va fi. Mulţumesc Doamne !

Iertare

Am tras, o viaţă am tras de multe ori fără să judec şi-am gresit. Când alergam prin viaţă, stop mi-am pus la picioare, dar nu m-am oprit, am continuat fără să judec cu mintea, cu sufletul s-alerg, greşeli să fac şi Doamne, mi-am (s)pus STOP la minte, dar sufletul nu l-am găsit. Imi fuge şi acum hoinar pe nebănuite străduţe şi totul de mai bine de o lună şi mi-am (s)pus STOP a doua oară, acum la suflet, să-Ţi cer iertare, să mă ierţi, la Tine să mă primeşti. Doamne, de cei dragi să ai grijă, să-i întăreşti, eu, eu sunt al Tău acum şi-n veci. Mulţumesc. Iartă-mă Doamne !

Am obosit…

să m-aştept în trupul refăcut. Mi-am pus gândul să facă naveta zilnic între Bucureşti şi Piteşti, poate află pe unde umblă sau trândăveşte sufletu-mi. L-am trimis de mai bine de o lună să Te caute, să Te găsească, să Te aducă, să-mi umple totul de Tine.

Resemnare ?!?

Am obosit în aşteptarea sufletului meu. Te rog Doamne, nu mă lăsa să mă resemnez cu gândul că mi-am părăsit trupul. Dă-mi puterea să găsesc drumul înapoi, m-aşteaptă cei dragi şi simt că rolul meu încă n-a luat sfârşit. Mai am drum lung de străbătut şi când la capăt voi sosi, al Tău sunt Doamne. Nu mă tem, n-am timp să mă gândesc la asta, totu-i prea scurt şi drumul lung şi cei din jur nu-s pregătiţi să-şi vadă drumul lor mai fără spini, căci urmele-mi nu s-au bătătorit. Mulţumesc Doamne !

Pribegia sufletului

Mi-am pribegit sufletul în căutări de mine. Nici nu ştiu de mi-am găsit răspunsurile, dar Te-am aflat pe Tine. Mă-ntorc în trupul meu acum când încă sper că prea târziu nu e să pot îngenunchea să-Ţi mulţumesc şi a mă ruga iertare să Îţi cer. Mulţumesc, Iartă-mă Doamne !

Mulţumire

Mă-nchin Ţie,
Doamne
şi-Ţi mulţumesc
că-mi dai putere
încercările vieţii
să le trec

şi

minte îmi dai
să-nvăţ din ele.

Îţi mulţumesc Doamne !

Rătăcirea

Doamne,

Iartă-mă,

în mâinile Tale sunt,
mi-am « băut » minţile,

dar m-am trezit
şi nu că sufăr eu
îmi e,

familia
cu fraţi
şi surori
şi fiu
şi soţie

aleargă pentru mine
să mă vadă

bine să fiu

împăcat cu Tine
şi sunt
şi mă rog
şi vreau

să fie bine,
să-mi primeşti iertarea
ce spre Tine o ridic

mereu

să-mi Fi alături.

Mulţumesc Doamne,
Iartă-mă !