GÂNDUL

Oare vom ajunge să ne fim de ajuns nouă înşine… măcar ? sau Nu suntem de ajuns nimănui, nici măcar nouă… * Strecurat printre adevăruri, gândul înfăşurat înotând printre cuvinte. * (A)mestecatul gândurilor naşte cuvinte… * Într-o stare de nestare… stau privind gândurile-mi alergând. * Gândurile sunt ale minţii, visele sunt ale sufletului… minţii. * Lacrima - spălare de suflet a unuia şi a minţii celuilalt. * Când intervine mintea în „afacerile” sufletului, acesta moare, invers însă, mintea respiră… * Controlul… cuvintelor – imponderabilitatea gândurilor născute-n suflet, filtrate cu mintea şi ieşite pe gură cu… picătura. * Dacă vrei să spui ceva şi nu ştii ce la tăcerea cuvintelor scrise, ascultă-le strigătul gândului lor când au fost aşternute pe hârtie… * Gândul minţii sfredelind… secătuieşti sufletul. * Scrisul - arma neuitării gândurilor. * Gândurile prăvălite peste suflet, nasc păcatul… * Gândurile cheamă neuitarea strânsă printre rânduri… * În liniştea asediata de gânduri, lespezi de cuvânt… * Gânduri – cuvinte ce iau forme într-o aşteptare încordată de un freamăt fără sens. * Minte „îndepărtată” – goliciunea gândurilor străluceşte de transpiraţia cuvintelor cu vocea gâtuită. * Furnicături – scurgerea din fruntea plesnită de gânduri, în vârful degetelor. * Gânduri apuse – crâmpeie ale minţii mânjite pe hârtie. * În colţurile buzelor umbrite, cuvintele trezesc gândurile… * Şoapta – cuvintele (revărsate) de/din hârtie în timpanele încordate. * Gândul – preludiul cuvintelor din… zâmbet. * Gândul că imaginea vieţii e nedesluşită, apare doar când ea, viaţa nu e în noi, e la marginea trupului… * Spintecând gândurile, orice aer devine încărcat/ înecăcios de la… ceaţă. * Gândul e mut, dar vorbeşte prin tăcerea-i… * În schimburile de saluturi repetând cuvinte afabile, gândurile se perindau dintr-o singură răsuflare a (ne)vieţii, prin „scopul” celui din faţa ta… * Ordinea gândurilor aşezate împotriva timpului, despărţită în două … * Cuvinte obişnuite – gânduri neprecizate într-o privire fixă. * Reprimarea amintirilor – imaginea granulată printre împunsături cernute în minte de arderea gândurilor. * Nodul de foc… în piept – scânteia de speranţă a gândurilor la adăpostul „întunericului”.