Jocul

         

Sub lumina

ce cădea

oblic din spate,

într-o linişte

nefiresc de adâncă,

cu fruntea umbrită

se vedea nud, schematic.

Într-o vagă reminiscenţă

de moralitate,

se lovea parcă de aerul rece

cu o oarecare ezitare

schimbând cuvinte întâmplătoare,

jucându-se… cu vorbele.

Clipa

        

Într-o lume neprobabilă

cu un surâs umbrit

în colţul buzelor,

vibra în pacea aparentă

împotriva timpului,

o clipă de lungă tăcere.

În ordinea gândurilor

despărţite

în două bucăţi disparate

într-o vreme în care lucrurile

erau aşezate, încercând

să le caute

sub cuvintele ce ar fi luat

un aer de alcov … se depărta (clipa).

Timp nou

Într-o nuanţă
de mirare,
capul era umbrit
in lumina răsfrântă
din odihna totală
a unui strigăt nestăpânit
cu care îţi mângâi fruntea
din vaga umbră de ironie
fără treceri nesimţite.

Părea că începe… un timp nou.

Pierdere

Se plimba agitat

cu buzele încleştate

şi aştepta cu teamă

o întâmplare

în căutarea …

unei libertăţi pierdute.

Continuare

Se credea pierdut.

Abia îndrăznea

să se mişte

în deşertăciunea zilelor

ce trec goale,

fără sens

cu capul înţepenit

pe grumaji.

Se mira de simplu’ fapt

că viaţa continua.

Trecerea vremii

Între

lucruri trecătoare

vorbea calm,

fără aluzii

prin gesturi

care-i plăceau.

Într-un

surâs înjunghiat

de simplitate

stătea în loc,

nepăsător…

de trecerea vremii.

…fără cuvinte

Aştepta cu o nelinişte

abia stăpânită.

Cu privirea încurcată în jos,

tâmplele îi băteau puternic.

Gura încleştată

se oprea să vorbească

cuvinte înăbuşite.

Se zbătea… fără cuvinte.

Mister

         

Nu ceruse să se oprească

din cursa aceea zilnică.

Într-un răsunet larg

cu o subită mirare,

fără a cere timp de gândire

pentru o inconştientă bucurie,

îşi îngropa capul în mâini.

Mergea firesc către… mister.

Nu ştia

Desfăşurate

într-o serie de imagini,

ocolurile vieţii

i se păreau ciudate.

Cu o emoţie confuză

rămânea puţin gânditor

cu pleoapele

ce stăteau să cadă

neştiind să vorbească

în faţa acestor

schimbări neaşteptate.

I se păreau…

doar vagi puncte albe

ce se perindau în aer.

Nemişcare

Într-un gest întâmplător

braţele îi cad obosite din umeri.

Un ocol nevăzut îl ducea

în mărimea nopţii intacte.

Adâncit pe un drum chinuit

cu cerul aburit de cald

şi stelele cu o strălucire

aproape nereală

într-o cadenţă rară,

se lovea cu un sunet rece

de gâlgâitul ce plutea înviorător

în pulsul surd al apei

cu zgomote

ce se pierdeau departe.

Cu urechea

ce se umplea de linişte,

se opreşte ezitând

într-o nemişcare deplină.

Schimb afabil

 

Soarele bătea tare

după o lungă absenţă

evocatoare de alcovuri.

De obicei calm şi răbdător,

nu izbutea să recunoască

vâltoarea de imagini

care se perindau

dintr-o singură răsuflare

cu un surâs timid.

Fusese suportat din obişnuinţă

cu gândurile

ce erau altundeva,

repetând cuvintele de spirit

fervent servite

în schimburile afabile de saluturi

(între el şi soare).

Liber…

   

Ridicând din umeri

într-un surâs dispreţuitor

negândindu-se la nimic,

îşi bătea joc…

de remuşcări şi scrupule.

Fără gesturi, tăcut,

continua… plimbarea.

(Ne)Obişnuinţa

În lunga partidă de tăcere,

îşi urmărea conturul trupului.

Umbrele deveneau neprecise în jur,

în tresărirea pupilei

ce urmărea în gând

să-şi întoarcă faţa

spre drumul care nu ştia unde duce.

Rămase aşa cum era.

Timpul trecea uitător

şoptind din când în când

fără emoţie aparentă,

un cuvânt aruncat întâmplător.

Pierduse obişnuiţa… ceasurilor calme.

Realităţi

        

Cu un aer de exagerată…

absenţă, surâdea vag.

Părea numai o încordare trecătoare.

Răspundea întrebărilor nepuse

aruncând o privire indefinită,

reîntors dintr-o invizibilă depărtare.

Plimba o privire circulară

asupra realităţilor mărunte ale vieţii.

Cu respiraţia oprită,

să simtă cum tâmplele se liniştesc,

trecând cu o mângâiere reţinută,

îşi rezema fruntea… în palmă.

Senzaţie ascunsă

Avusese o clipă de emoţie.

Cu o atenţie profundă

tăcea să simtă nedesluşit,

ce se petrecea cu el.

Privea şi respira adânc, cuprins

de un sentiment neobişnuit,

neplăcut să se vadă

învins de tăcere…

într-o senzaţie ascunsă.

Dimensiuni

Trăia fără dimensiuni.

Incapabil să se împotrivească,

o lacrimă tremura între gene.

Respirând sacadat şi grăbit,

se pierdea treptat

într-un clocot surd de căldură.

Obosit de efortul acesta,

săpa un surâs umbrit

peste capul aplecat

într-o mişcare a respiraţiei.

Se întreba din ochi,

cu o senzaţie de moleşeală

în zâmbetul stânjenit

când tăcerea se lăsase brusc,

dacă îşi pierdea conturul.

În murmurul serii… tresări.

În frâu

În soarele

ce trimitea o ploaie

de lumină,

o nelinişte îl muşca

lăsându-i trează

numai mintea tulburată.

Cu pas liniştit o ţinea în frâu

prin răceala sa… calculată.

Ne - cuvântul

 

Cu picioarele tăiate parcă,

să nu mai poată mişca,

învăluit de aerul rece

dădea din umeri

cu capul plin de gânduri.

În lumina

ce se strecura în suflet,

era lovit de răcoarea umedă

ce-i îneca răsuflarea.

Nu mai scotea nici un cuvânt

din gura bâlbâită de vreme.

Zăcea… în fundul trupului.

Conştiinţa

        

Silindu-se

într-un chip lămurit

cu paşi domoli,

începu a se înăbuşi.

Stătea zăpăcit, adâncit

într-un chip ciudat

căutând

să-şi surprindă conştiinţa.

Închizând ochii,

începu să gândească

cu glas tare

în câte o clipă fugară,

să-şi răscolească…

adâncurile minţii.

Obosit

Într-o umbră de ironie

în bătaia unei raze de lumină,

stând în nemişcare

ceas cu ceas,

ar fi căzut

cu trupul tremurând

legănat de-aduceri aminte

în senzaţia de singurătate

ce părea că-i cuprinde

sufletul rătăcit.

Strângând din ochi cu furie,

plângea cu faţa ascunsă în mâini

obosit să mai curgă

în tăcerea ce-l îmboldea

în aerul de deasupra.