Într-un gest întâmplător
braţele îi cad obosite din umeri.
Un ocol nevăzut îl ducea 
în mărimea nopţii intacte.
Adâncit pe un drum chinuit
cu cerul aburit de cald
şi stelele cu o strălucire 
aproape nereală
într-o cadenţă rară,
se lovea cu un sunet rece
de gâlgâitul ce plutea înviorător
în pulsul surd al apei
cu zgomote 
ce se pierdeau departe.
Cu urechea 
ce se umplea de linişte,
se opreşte ezitând
într-o nemişcare deplină.
 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu