Necuvintele din spatele cuvintelor

Pe principiul „afară e vopsit gardul şi-năutru-i leopardul”, m-am… „îmbătat” cu şi din cuvinte scriindu-le, să mă citiţi printre rânduri… după gard. * Ultimul cuvânt aparţine întotdeauna celui care vine…

EMINESCU

Fiecare îşi are universul său, doar că fiecare e o mică galaxie în universul lui EMINESCU. * E cerul plin de stele, însă doar una e… LUCEAFĂR. * Fiecare Luceafăr îşi are Cătălina lui… sau Fiecare poate fi Luceafărul universului sufletului unei Cătălina … dacă o găseşte.

STEA

Fiecare are câte o stea, doar (a)prindeţi lumina-n căderea-i… * Ne bucurăm privind strălucirea unei stele. Nu va mai lumina mult. Străluceşte în apogeul arderii sale, dar suntem noi conştienţi de asta?... * Indiferent de culoarea „punctului” de la capătul drumului fiecăruia, faceţi-l luminos… * Nicio stea nu are strălucirea unei stele căzătoare, de ars/stins, se sting/pălesc toate… * Chipul aflat în umbră, nu va culege stele nici din lumină. * O stea e… mică, dar în/cu lumina ei, prinde/captează toate privirile noastre.

COMUNICARE

Cuvintele sunt… efectul gândurilor noastre, fie ele rostite sau scrise sau… nu. * Arma necuvintelor dintre rândurile cuvintelor, e mai puternică decât orice armă… * Ca să aibă loc… comunicarea între oameni, trebuie să existe cel puţin un punct comun… de legătură între ei…, la măcar unul din nivele - suflet, minte şi trup (non-verbală) - EMPATIE. * Vorbele cu efect imediat la fel de uşor şi pleacă. Cu efect întârziat însă… durează mai mult decât viaţa unui om. * Scuzele cerute în momentele ce nu par a le fi atribuite, te scapă pentru atunci când nu poţi/vrei/trebuie să ţi le ceri… mai ales între prietenii de suflet şi nu contează pentru ce atâta timp cât există un motiv sau motivaţie. * Într-o comunicare, dialog, înainte să vorbeşti, trebuie să înveţi să asculţi. * Şoapta – gândurile alergate în tăcerile lungi din sângele năvălit în obraji. * Nestăvilire – rostogolirea vorbelor din gură într-o învălmăşeală de gânduri. * Joc de cuvinte – plăcerea ridicolului produs amestecului de/din materie. * Cuvinte amânate – întoarcerea-n timpul unui zbor însângerat de amintiri. * Vibraţie – întunericul deplin înăbuşit de obişnuinţă, trimite valuri mărunte-n colţul pleoapelor spre trofeul suspendat… lumina. * Un vocabular indiferent de forma/culoarea lui, dar folosit cum, când şi unde trebuie, te face mai domn/doamna decât orice… elevare din spatele „siropurilor”. * Semnul întrebării – mărturisiri care vin simţindu-te în continuare… singur.

OMUL

Niciodată nu poţi reuşi a te vedea/cunoaşte mai bine decât prin ochii, mintea şi sufletul celorlalţi… * Într-o linişte uimită, doar sufletul se aude făcând zgomot… * Toţi suntem lumină şi suntem făcuţi să o… împrăştiem în jur, numai că lumina unora din noi, e întuneric pentru alţii… şi invers. * „Zbârciturile” trupului, feţei ţi le dă timpul, ale sufletului însă, eşti singurul în măsură să le opreşti apariţia… * Frica/emoţia e în noi şi-n toate, depinde cum o stăpânim şi/sau dirijăm în şi din viaţa noastră… * Nesimţirea nu costă, dar… se plăteşte (cândva şi de la cine nu te aştepţi). * „Te faci frate cu dracul până treci puntea” (spune o vorbă), problema e dacă aflăm cine e „dracul”- el sau noi… * Nu-ţi cere scuze niciodată şi nimănui afar’ de tine însuţi şi lui Dumnezeu, restul sunt doar interpretări de vorbe, fapte şi/sau… alte persoane… * Ne doare şi/sau plângem durerea celor din jur amintindu-ne de durerea de/din noi… * Negura timpului nu-şi va aduce aminte de tine, dar urmele vor rămâne. Calcă apăsat! * Îţi poţi vedea/simţi/auzi cel mai bine calităţile, ascultând „răutăcismele” celor din jur. * Fulgul din cer e atât de uşor, fulgul de la ceilalţi, te apasă greu… * Indiferent de cât de bun e auzul şi vederea în faţa întâmplărilor sufletului, suntem mai surzi şi mai orbi decât cei ce de-o viaţă, doar cu acei ochi şi acele urechi (ale sufletului şi minţii) văd şi aud viaţa… * Vraja iernii se (poate) destrăma în „mocirla” din noi… * Frunză verde - Iarnă, mi-ai înmugurit tâmplele - Toamnă… * Nu uita să fi bun mereu, „vitejii” te aşteaptă oricând la colţ… * În zăpada de afară, stă viscolul dinlăuntru… * Toţi avem o soartă şi un destin. La destin ajungem toţi, dar nu prin aceeaşi soartă. (Fi-ţi liderul sorţii voastre.) * Ca să te poţi vedea, te uiţi în sufletul aproapelui tău. Ca să te poţi cunoaşte însă, te uiţi în ochii „străinului” de lângă tine… * OM- OMENIRE- OMENIE Omul e singur defel şi-şi caută perechea/perechile singurătăţii sale în omenire filtrându-i fiecăruia „omenia” funcţie de starea, simţirea, trăirea de moment a OM-ului din el. * Fiecare îşi are drumul lui, doar că în intersecţii, de multe ori trebuie să eviţi să calci pe pavajul, covorul întins de cei cu care vei împărţi bucata de drum. Calcă şi prin noroi, dar păstrează-ţi drumul. Pavajul/covorul întins de alţii(chiar dacă cu bune intenţii… la suprafaţă) poate ascunde o groapă adâncă, noroiul însă, se va usca… * (Re)întoarcerea la/printre oameni cu sufletul, e odihna minţii(nu mă lăsaţi vă rog, să văd „calvarul” sufletului…). * Încercarea de a IEŞI… dintr-o stare, e creată de iluzia că n-avem cheia potrivită pentru a deschide uşa, uşă care fie vorba între noi, e deschisă mereu să INTRĂM în următoarea etapă a stării respective. Cheia e la noi tot timpul! * Incompatibilitatea… „eu-lui cu eu”- aruncarea/alungarea de/cu puterea minţii din contopirea imperceptibilă a gândurilor zăvorâte în suflet. * Suntem „Brâncuşi-ul” propriei vieţi, doar că, pe parcursul vieţii, „împrumutăm” uneltele de la alt/altă „Brâncuşi”… şi ele au precizia lor. Mai de fiece data se întâmplă să fie „daltă”… unealta. * Când te vezi pe tine, e mai… departe decât orice privire în zare. * Dă oamenilor numai ce vor să vadă, dar fi întotdeauna TU. * Eşti puternic atunci când ajungi să-ţi cunoşti slăbiciunile… * oameni versus OAMENI – spasme de lumină amuşinând precum animalele sălbatice… printre umbre. * Fragmente de conştiinţă – ecouri de păreri amorţite de/în gânduri. * Când te gândeşti la „slăbiciunea” omului, nu te gândeşti la cuvintele ce ţi „s-au injectat sau blocat în gură’, din respect, eventual pentru el, îi… respecţi optica, viziunea, opţiunea, dar (doar) aşa îi vezi „puterea”… * Între râmă şi lipitoare, asemănarea e că se târăsc. Între lipitoare şi „om”, că amândouă sug…sânge. După, se târăsc pe/la un alt OM.

(NE)ATENŢIA

Neatenţia naşte… atenţia. * Atenţia celorlalţi asupra-ţi vine din neatenţia ta asupra lor… * „Împăienjenirea” – nodul din gâtul (ne)exteriorizării sentimentelor. * Incoerenţa – delirul din circulaţia sângelui… * Doar cu privirea îndreptată spre interior îţi poţi vedea „imprimeul” fiinţei. * Atenţia – atitudinea gânditoare din spaţiile abisurilor fără sfârşit… cu aer proaspăt. * În marea tăcere a nemărginirii ce înghiţea aerul gândurilor întrerupte, (nu) trebuie să caşti gura să-ţi pierzi şirul ideilor… * Efortul de atenţie – pătrunderea cu auzul în imaginea depărtată a vieţii. * Amurgul… din noi renaşte în răsăritul fiecărei clipe ce vine şi întotdeauna frumos, doar noi să vedem asta. * Ploaia ochilor îţi spală sufletul, ploaia din cer spală sufletele noastre, dar suntem prea „murdari” să vedem asta. * Interpretarea – firescul schimbă înţelesul lucrurilor din/in umbră.

NEPĂSARE

Nepăsare şi/sau… neştiinţă?!? Nepăsare - un cuvânt care nu-mi pare potrivit cu „starea cuvenită” a omenirii. Poţi părea nepăsător asupra unui obiect/lucru/persoană pentru că nu ştii „domeniul respectiv de activitate”, dar asta e… neştiinţa care poate fi remediată, (re)educată şi/sau nevrerea unuia sau altuia de a o „pătrunde”, dar mai e vorba aici de nepăsare???... * Zbuciumul lumii e dat de/se reflectă în liniştea ta… aparentă. * Porţile minţii sunt închise în piaţa timpului daca şirul neîntrerupt de observaţii au/sunt forme neterminate. * Impasibil – licărul speranţei pironit din privirea pierdută în tăcere. * Abrutizarea – buzele se şterg de pe chipul cu fruntea boltită şi ochii cufundaţi în orbite, când te pierzi în mintea fără suflet. * Reminiscenţa de moralitate – surâsul neterminat în liniştea aparentă a vorbelor. * Indignare – rotirea lentă a amintirilor, în ochii celorlalţi, fără curiozitate… * Freamăt nestârnit – legăturile desfăcute cu glas mărunt… din memorie.

CALVAR

Calvarul minţii - să se odihnească în… odihna-i. * Calvarul minţii - să o pui să gândească. * „Corvoada” celor cu/ce au „minte”, este că niciodată nu trăiesc… pentru ei. * Calvarul/coşmarul vieţii - să-ţi trăieşti… netrăirea. * Calvarul vieţii - să iubeşti, (dar) să iubeşti clipa trecută… * Euforia unui pahar de vorbă lichidă(în plus), se prelungeşte în agonia de după… * Sufocant – respirarea căldurii împerecherii nopţii din/cu tine. * Înlănţuirea iluziilor – strângerea şi sufocarea tâmplelor clădite în minte… * Premisa nebuniei – desprinderea gândurilor în permanentă schimbare, a întrebărilor mărunte. * Neputinţa – refugiul tăcerii într-o nepăsătoare indiferenţă. * Se ştie de cuvinte că dor cel mai tare, nu trebuie uitate necuvintele aşteptate de la cine ştie valoarea cuvintelor… * Închis în sine – consumul „furiei” în tăcere.

VALOARE

Fiecare dintre noi îşi are timpul său de… strălucire. Trebuie doar să-l ştim unde, când, cum şi să-ncercăm să „profităm” de el, Dar… cum oameni suntem, dacă l-am ajuns, însă el - timpul ni s-a terminat, ne place să ne „spânzurăm” de el fără a ne da seama că astfel… călcăm pe „capetele” celor ce vor să-şi ajungă… timpul lor. Mai bine rămânem pe un „piedestal” pus de cei ce… urcă, pentru ceea ce ai însemnat, însemni, decât să rămânem „spânzuraţi” în (ne)însemnatul din timpul altuia… * În anii de şcoală am învăţat despre COLOANA VERTEBRALĂ. În anii de/din viaţă, căutând-o la oameni, ar fi trebuit declarată „monument al naturii”. O pot număra pe degetele de la mâini pe cea verticală… aflată. Am înţeles apoi că de…, vântul sau alte fenomene meteorologice, au creat… lordoza, scolioza,… , de aici şi expresia că acele „coloane” sunt precum trestia… când bate vântul. Mai deunăzi am descoperit, totuşi, mai multe „coloane” drepte… la orizontală. * Ca să fii… „important”, trebuie să fii întâi pentru tine, după… ai timp să şi vei fi şi pentru ceilalţi. * Indiferent de vânt, rămâi tu, „modelarea”-i… din cuvinte, e pentru ceilalţi. * Citiţi, citiţi mult, citiţi orice vă pică în mână. Nu ştiţi ce vă oferă clipa viitoare… care deja a şi trecut şi veţi avea nevoie de învăţăturile scrise în citirea lor. * Valoarea ţi-o dă timpul şi auditoriul, doar că mai există „oameni” care ies precum „păduchele în frunte” a căror (non)valoare (ne)stimată, vor să strălucească… „ieri” (scuze că afiliez păduchele acestor fel de „oameni”). * Colorata ieri e gata, azi din cenuşiul minţii, o scăldăm în negru mâine ca să iasă-n şevalet, abstractul din non-culoarea (non)valorii din opulent… * Soarele soarbe roua şi în/din întunericul eclipsei… * Originalitatea stă nu în noutatea cuvintelor spuse, ci în felul în care le spui… * Fiecare e „celebru” pentru/în universul său… de cunoaştere. * Înţelepciunea stă în puterea de a-ţi ascunde slăbiciunile. * „Gloria” e mult mai frumoasă/puternică/trainică când e obţinută printre/din spini. * Decât să ai un „lipsus”, în viaţă, uneori, e mai bine să ai câteun „lapsus”. * Izvorul (tău) de înţelegere se naşte din înfrânarea ignoranţei (asupra) celorlalţi. * Cu oboseala de a vorbi şi plictiseala de a asculta, orice judecată se (poate) schimba în prejudecată. * Poţi construi cele mai frumoase „castele”, dar dacă uiţi „temelia” pe care le-ai ridicat, se vor prăbuşi pe rând şi toate… când ţi-e lumea mai dragă. * „Drumul” are o singură direcţie - înainte. * Singura rezistenţă dovedită, adusă timpului, e jertfa, dar nu jertfa de sine, ci a „Anei” pe care ţi-o construieşti cu fiece clipă pe care o respiri. * Echilibrul îl ai, îl capeţi când realizezi că ai căzut/venit în/din dezechilibru. * Niciodată să nu râvneşti la „nivelul” celui de lângă tine. Fiecare îşi are „nivelul” său. Ridicarea şi/sau coborârea standardului „nivelului”, ţi-l faci doar în raport cu tine. În raport cu ceilalţi,e doar invidia, răutatea, insolenţa, indolenţa, … uitarea de sine.

INEDIT

Când se spune despre cineva că prin ceea ce face, e cel puţin inedit, acel „inedit” nu stă, e la el, în funcţie de stare, simţire… la acei, acele ce răsfoiesc, desfac, despart acel lucru, scriere, orice… şi îl, o văd, transpun prin prisma celui, celei ce l-a creat, scris… chiar dacă în contradicţie… uneori. * Toţi cunoaştem, ştim, vorbim, practicăm cea mai veche „meserie” din lume, însă doar unii şi-au luat doctoratul… în politică. * Calm deplin – alegoria duratei eterne. * Disperare – invadarea timpului rămas, de frământările căsătoriei cu lumea… * Aburul respiraţiei furiei înăbuşite într-o linişte plină, e privirea întoarsă… înlăuntru. * Memorie goală – nemişcarea imaginii pe/dintr-o pagină albă. * Întotdeauna îndoiala să o ai vis-a-vis de ceilalţi în raport cu tine, nu de tine…

AMPRENTA

Amprenta - motivul de mirare în tot ce (se) vede… * Asemănarea între drum şi destinaţie este… punctul comun dintre ele. * Toate trec, mai puţin urmele. Rămân „cicatrici” ce nu se vor vindeca vreodat’… * Amintirea e vagă doar dacă tu eşti vag în întâmplarea… amintirii. Altfel, ea-amintirea e vie. * Viaţa o ai ca s-o trăieşti, dar existenţa îţi e marcată de/prin/din „vorbele” celorlalţi… * Conduita e dată de societate, imaginea însă, e a ta… * Între uimire şi începutul pregătirii în colţurile gurii(auditiv), zâmbetul trece prin ochi… * Intensitate emoţională – liniştea crizelor de… isterie. * Respiraţia – aerul de sfidare a „întunericului”. * Zămislirea – amestecul de patimă înverşunată printre obloanele norilor cu licăriri de lumină. * Emoţia – alunecă incontrolabil înăbuşind simţurile. * Eternitate – viaţa fără margini din imaginea netulburată a liniştii. * Fatalitate – capriciile întâmplării printre detalii în freamătul undelor… * Amintirea – seria de umbre sfâşiind trupul şi mintea. * Amintirea – cu intenţia de a stabili distanţele timpului, tinereţea falsă şi vânturatică, se „zburlea” pe faţa… sa. * „Exteriorul” e doar ceea ce vrem să vedem din „interiorul”… nostru. * Lucrurile mărunte cu statut definitiv, umplu orele vieţii (noastre) goale. * Developare – din cuvinte fără întoarcere în camera obscură a memoriei, o imagine… * Încarcerare – vârtejul de sentimente cu genunchii aproape de gura din pieptul cuprins în/pe chipul plin de cute. * Cicatrici în suflet – barca fără cârmă a nodului din stomac ce zumzăie în cap/creier.

FIDELITATE

Uneori şi-n umbră Umbra ne părăseşte… - Fidelitatea * Calvarul vieţii nu e când te părăseşte mintea, când te trădează sufletul e problema… * Umbra – tunelul lung al ochilor biciuind spiritul şi nervii… * Năluca – preumblarea în chip de cuie a trecutului. * Ochii – oceane de spaimă a sunetelor minţii. * Ridul – gândul trăsăturilor rămase împietrite… într-un rictus ( de multe ori frumos).

ORDINE

Ordine(a) - ca să poţi avea, ajunge la ordinea exterioară, trebuie să porneşti de la cea interioară. * Amestecul schimbă sensul chiar dacă păstrează direcţia… * Pusă pe hârtie, ordinea-n cuvinte naşte dezordinea din suflet… * Procesul resemnării – închiderea minţii în pecetluirea inimii împotriva vieţii. * Echilibru instabil – umbletul înfăşurat în rătăcirile dintre Sine si Eu… * Calm perfect – frisonul intens din retrăirea senzaţiilor, strop cu strop, al emoţiilor, într-o solemnitate lugubră…

SADISM

Sadism - a te vinde ieftin şi să plăteşti scump… pentru vânzarea-ţi. * Vorbesc vorbind vorbele vorbitorilor… singur. * Frustrarea - tăria de piatră a lacrimilor îngrămădite în ochi. * Expresia sumbră – umbra unui zâmbet dintr-un schimb de priviri neclintite. * Sarcasm – prin colţurile unei minţi tensionate, zguduirea şi suspinul unui zâmbet. * Tumult – într-o linişte nesfârşită să storci săruturi şi lacrimi…

CURAJUL/VITEJIA

Curajul - nebunia clipei cu care înfruntăm viaţa. * „Vitejia”- mândria ego-ului atins de patimă. * Curajul e nebunia frumoasă a prostiei… * Curajul - frica de a nu pierde. * Risipesc uitarea în ochiul dinspre mine, să înfrâng teama… * Introspecţie – gestul „teatral” de a se privi cu proprii ochi pe sub pleoapele încreţite/ încărunţite. * Entuziasm – patima înverşunată dintr-o gândire liniştită. * Privire ţintuită – savurând îmblânzirea durerii peste liniştea plină… * Poţi câştiga o bătălie cu armele tale, dar niciodată războiul dacă nu foloseşti armele adversarului. * Teama/ frica – încremenita încordare a chipului fără culoare din imaginea nudă a disperării. * Unda de mister – în fiecare privire ce trece-n cuvânt, puţină inconştienţă.

MINCIUNA

Minciuna - adevărul căp(t)uşit de coajă… * Minciuna este haina cu care (ne) îmbrăcăm viaţa din ochii noştri, adevărul este ascuns, doar pentru ochii sufletului… * „Gogoşile” sunt bune mai ales când sunt pudrate bine. Până să le digeri, te şi apucă durerea de… adevăr. * Segmentele logicii – rotaţia controlată din adevărurile înfăşurate printre litere fără înţeles. * Cel ce reuşeşte şi ştie să citească printre rânduri, nu va simţi bucuria vieţii, nu va descoperi minciuna, căci toţi spun adevărul… uneori denaturat, trunchiat, dar adevărul… iluziei vieţii ce nu o poate trăi.

DEZAMĂGIRE

Dezamăgirea… neîntâmplării aşteptării este însă, cel puţin dublă faţă de frumuseţea de dinainte… * Dezamăgirile sunt „trofeele” năzuinţelor noastre… neîmplinite. * Frământarea – chinul „patimilor” neîmplinite. * Neputinţa – strigăte înăbuşite de murmurul gunoaielor vieţii-n strălucirea hainelor muiate de ploaia regulată a lacrimilor uscate. * Resemnare – un suspin uşor şi înţelegător printre şiruri de pietre într-un moment de… destindere. * Agonia – prada ispitelor minţii şi furiilor imaginaţiei din supravegherea respiraţiei întretăiate de suspine(nu contează ale cui, ale tristeţii, bucuriei)… * Promisiune nedefinită – adumbrirea ochilor într-o ipostază copleşită de noianul de gânduri. * Întinderea-n gândire sub o mască zâmbitoare în amăgirea ochiului celuilalt, e asemenea curgerii unui râu… liniştit. * Surâs înjunghiat – simplitatea din cuvintele înăbuşite de trecerea vremii. * Cel mai mare regret îl ai atunci când ai dreptate în spusa-ţi… despre o persoana. * „Praful în ochi” aruncat la timp cui şi când trebuie, face mai mult decât toată „partea leului” pe care ar trebui să o primească… dar prea târziu.

AŞTEPTARE

Aşteptarea… cea mai grea dintre clipe, dar şi cea mai frumoasă când aştepţi pe cine/ce trebuie. * Ocaziile apărute pe/în drumul vieţii, sunt porţi/punţi/ferestre/uşi spre întregirea-ţi (oportunităţile pierdute nu-ţi vor spune decât că nu erai pregătit pentru pasul următor)… * În fiece sfârşit, tânjesc după un alt început… * Speranţa - în vuietul tăcerii, strigătul luminii… * Contemplare – defilarea imaginilor adâncurilor de nepătruns. * Agonia aşteptării – groaza cuprinsă în/de bucuria conştientă a clipei… * Jena – răspunsurile (nespuse) din încordarea umerilor, plutesc în aer. * Orizontul ţi-e dat de privirea cu care te uiţi la el… * Aşteptare interminabilă – limbile ceasului în tortura gândurilor. * Din lacrimile sufletului, întotdeauna (se) naşte mărgăritarul - Speranţa. * Ca să ajuţi pe cineva, trebuie mai întâi (să înveţi, înţelegi) să te ajuţi pe tine.

COPILĂRIE

Nu încercaţi să vă maturizaţi mai devreme decât trebuie. Adevărata curăţenie, bucurie, fericire, linişte sufletească stă în copilărie. Rămâneţi copii că puteţi… * Copilăria durează până la maturitatea sufletului, apoi, dorind-o înapoi, trece la cea a minţii… * Chiar dacă îl strângem, bradul copilăriei e (încă) verde în noi… * Viaţa e în amintiri, doar copilăria este în fiece clipă ce vine. N-o lăsaţi să treacă fără s-o trăiţi… * Creşte „ego-ul” tău, dar (de)cazi în ochii celorlalţi când te iei la „trântă” cu frustrarea copilului din tine. * Reconstituire – bătaia regulată a imaginii figurilor nesigure din dezordinea copilăroasă. * Maturitatea nu înseamnă renunţarea la a copilări, la a mai fi copil(ceea ce e echivalent cu… moartea), jucaţi-vă cu şi în maturitatea copilăriei şi veţi fi tineri mereu…

TĂCEREA

În viaţă, ca să-ţi câştigi oamenii de partea ta, trebuie să taci vorbind. Pentru sufletele lor însă, trebuie să vorbeşti tăcând… * Nu prin cuvinte, prin tăcerea-i cunoşti o persoană… * Se vorbeşte de taina, succesul comunicării. Tăcerea. Dar dacă e o tăcere… nevorbită? Ar mai fi comunicare? Ai putea să (non)comunici? Lasă-ţi tăcerea să vorbească căci arde, doare, chinuie… nevorbita tăcere. * Vorbind tăcând cu mintea, vei înţelege tăcutul vorbit al sufletului… * Îngăduinţa pleoapelor - să storci săruturi şi lacrimi în liniştea nesfârşită a pleoapelor închise… * Singură şi desăvârşită e doar tăcerea… * Tăcerea în piatra timpanului, aprinde mintea ce aţipise… * Fărâma de împăcare cu sine nu vine din cuvinte, în/la tăcerea dintre ele trebuie să privim… * Vuietul tăcerii – picioare invizibile în deşertul vieţii… * Scârţiitul paşilor minţii pe aleea invizibila a sufletului, umple tăcerea… * Tăcerea mohorâtă a vieţii născută din discuţiile plate, din lamentaţiile sonore… * Liniştea tăcerii pierdută-n evenimente mărunte peste anularea propriei voinţe într-o atitudine resemnată… * Speranţa – pâlpâirea lumânării cufundate în întuneric… * Tăcerea – îmboldirea sufletului pe chipul ascuns în mâini(lacrima). * A sta pe gânduri – a te închide într-o tăcere. * Şoapte – şirul dezordonat de gânduri din bătaia surdă a cuvintelor minţii. * Nerostire – aruncarea unei priviri grăbite dintr-o căutare încurcată. * Rumoare – şoapta gândurilor tulburi. * Răbufnire surdă – tăcerea de piatră din sufocările nervoase întoarse înspre gânduri. * Tăcere nedefinită – somnul adânc în/din zbuciumul vieţii în/pe un altar de amintiri. * Imagine derulată prin minte spărgând tăcerea în bucăţi… indiferentă. * Am învăţat de la viaţă să nu tac. Dar niciodată (să) nu spun tot. Nu din teama la gândul celui, celei, celor ce le spun, ci din teama de mine, căci teama de sine o echivalez cu teama de Dumnezeu.