Dându-şi
capul pe spate,
colţurile gurii trăgându-se înapoi într-un zâmbet,
era insensibil la imperfecţiunea
care se ascundea
sub strălucirea hainelor muiate de ploaie.
Mergea cu paşi regulaţi
să usuce lacrimile
cu un aer de şmecher
când timpul era urât
spunându-şi
că imaginaţia
nu se va împiedica
de un detaliu banal…
vremea.
Inperfecţiunea, hainele strălucite de ploaie,vremea urîtă, nu-i puteau opri imaginaţia,
RăspundețiȘtergereera fericit,....şi cu-n zîmbet în colţul gurii,sfida banala vreme ,..savura clipa.
savurez si eu vizita-ti si cuvintele OM, multumesc, o zi frumoasa, Marius
RăspundețiȘtergere