Într-o
atitudine
atât de calmă,
îşi trecu mâna
descărnată peste picioare,
cotul
i se sprijinea
de genunchiul îndoit
şi fără să facă vreo mişcare cu capul,
a căzut, parcă, pe gânduri…
zbuciumul
sufletesc, răzbătuse
în câteva cuvinte
sub impresia fricii de viaţă,
vântul le lipea de geamuri
scoţând strigăte înăbuşite.
A urmat un moment de tăcere…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu