lui M. Eminescu
Ceaţa-mi împresoară ochii.
Îi închid – întunericuri adânci
Mă cuprind şi un suflet lin
Rupe tăcerea…
O lacrimă încet
Sub pleoapă se-nghesoaie,
Suspină-n gând sperând
La infinitul absolut
De care a fost atât de-aproape
Într-un vis de noapte
Senin - în al aştrilor joc
De iubire privind din efemer
Spre al cerescului
Luceafăr etern.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu