duminică, 17 octombrie 2010

Trece... timpul



Cu mâinile întinse
a chemare,
înfăşurat
în vuietul tăcerii,
pe strigătul luminii,
în pata de culoare
din oglindă,
cu limbi de clopot
mute în cuvânt,
spre fluviul fără vad
trece... timpul.
Publicat de la

2 comentarii:

  1. l'éternellefévrier18 octombrie 2010 la 21:17

    E grabit
    Isi goneste negrul murg
    Strabatand zarile
    Asemeni unui fulger
    Din inaltul cerului cazut!...

    RăspundețiȘtergere
  2. aniram19 octombrie 2010 la 13:59

    Oricare dintre noi poate lua locul timpului in trecerea prin viata ca pe-o scena; oricare dintre noi poate chema cu glasul mut; oricare dintre noi curge spre "fluviul fara vad" inca din prima clipa. Omul? Timpul? Viata? Toate curg fara posibilitate de intoarcere...

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)