duminică, 23 ianuarie 2011

Acordul

       

Trecea fără urmă.

Într-o grabă isterică,
era ceva serios şi împăcat
în toate mişcările lui
cu o privire adâncă,
întors înspre gânduri.

Revenea
la tăcerea lui de piatră
cu mişcări rare
într-o răbufnire surdă
de strigăte si chemări.

Era într-un fel de predare.

În tăcerea
ce părea că merge
până la marginea lumii,
era un acord
între el... şi el.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu