Celui care pleacă, (MC)
Inima
bătea să spargă pieptul
în singurul minut
în care-şi retrăia întreaga viaţă.
Părea
că plutea în ceaţă
pe apa liniştită cu pete roşii
ce desluşeau drumul
din când în când
cuprins
de o bucurie nepotrivită,
ghemuit în colţul său
cu lumina
ce pătrundea în colţurile
cele mai îndepărtate,
realitatea punea stăpânire
pe mintea sa.
Era ud
până la piele
de roua dimineţii…
încetul cu încetul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu