Cu respiraţia
rapidă şi întretăiată,
ochii i se pierduseră
în profunzimile întunecate
de pe cerul senin
cu stele rare
între două rânduri de ziduri.
Zgomotul
paşilor se stinsese
când buzele păreau
să vorbească de la sine
cu o parte din ochii
ce se degajau
din capul
cu o expresie adâncă
în spaţiu liber.
Mişuna
alunecând
pe pavajul
cleios al vieţii.
A deschis bine ochii…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu