joi, 7 octombrie 2010

Drumul spre absolut

    

Asemenea unei râme
colcăind prin noroi,
îmi târăsc trupul de lut
prin gunoi.
Pierdut am rămas.
……………………..

Prizonier al unor speranţe
spulberate-n… crâmpeie de durere.
Cu lacrimi lungi,
sufletul îl împart
în două părţi:
- albastru şi gunoi -

Un comentariu:

  1. Gunoiul existentei...acelasi drum...batut in fiecare zi..
    iti dau doua chei,nici albastru,
    nici gunoi...

    RăspundețiȘtergere