În semnele ce te poartă spre inima mea cititorule
tu mereu m-ai pierdut de toţi de toate
şi de tine însuţi
dându-le de-a tumba mai pe-aproape mai departe
pe când furtuna îşi aleargă cetele de nori
şi-şi cere dreptul la roua şi răcoarea frunzei
în sus şi departe deasupra şi dedesubt cum mugind
tropăind mereu fără noimă
şi saţiu te iscodesc şi se-abat spre tine mai degrabă
nepoftite linii puncte litere furnicar în cuibarul
de umbre şi reverberaţii al geamului smuls
de pe un tărâm şi zvârlit pe altul umăr lângă umăr
piept lângă piept
scăpărând raze şi întreţinând flăcărui unde e
unde o fi strig şi alerg pipăindu-i urmele când
tăcerea şopoteşte despre sineşi.
Bibliografie : Poemul care îşi citeşte cititorul,
Editura Paralela 45, 2001
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu