Din jocul de nebuni
pe iarba înrourată,
a rămas cu tăcerea umbroasă
la rădăcina arinilor
printre atâtea nonsensuri
şi spirale abstracte fiindcă
la unul din capetele
de împietrire a orei,
ceva mărunt, neliniştitor, există
şi-n lucrul de catran al fiecărei străzi
în ape primordiale, îmi seamănă mie
la un capăt de umăr
în pereţii abrupţi, umbrind sufletul
ca la vuietul unei gigante cascade
atât de uşor ademenită,
golită de foc
şi pusă în bătaia soarelui...,
o nuanţă curat organică.
Mâine poate se va risipi ceaţa...
Bibliografie : Ierburi şi spini,
Editura Paralela 45, 2002
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu