Cer
neatins de dimineţi
e acest poem
dezbrăcat de cuvinte
şi ploaia nu ştie decât să cadă
sau să mediteze
la gustul tălpilor de lumină…
nejucată în picioare.
Cu urechea
lipită de aer, tace
împreună cu toate cuvintele
să citească rugăciunea de seară
şi foloseşte şinele
ca semn de carte
şi ajută naşterea
să se nască
în statuile
ce pot plânge doar cu...
lacrimi de înger.
Bibliografie: Juventiada,
Editura Juventus, 2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu