Făptura mea, când încă nu mă ştiu,
În linişti vechi strămoşilor cuvântă
Pe limbile tăcerii încremenite-n ceas
Cu cozile de-arşiţă răsucite.
Cu slova măruntă, duioasă şi plânsă
Când liniştea albastră-ngenunchează
Prin vii utrenii fără început,
Cobor adânc în aspra lor genună.
Ca un suspin cu umbre-n depărtare,
Cu zorile în braţe, ca un şuvoi de apă,
Îngenunchind în denii de-mpăcare,
Mi-e torsul greu de scrum.
Şi mi-am făcut culcuş durut...
Bibliografie : Clopote de amurg,
Editura Litera, 1976
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu