Motto:
Tu te-ai plimbat, pierdut şi-ai regăsit portic,
liber, gândind şi glăsuind printre cuvinte,
iar eu călătorit-am printre poemele-ţi un pic,
cu drag... şi... să-mi găsesc mesaje potrivite,
pentru COLAJUL - ACROSTIH ce ţi-l dedic...
ELENA MITITELU
Zâmbeşte inocent, născocind cuvinte. Zburase în urmă cu ani...
Imaginea netulburată a liniştii, ca o eternitate,
Nu mai era decât o durere.
Cu lacrimile şiroind pe faţă, cu gesturile goale, tinzând spre nicăieri,
Asista în tăcere, într-o aşteptare încordată... liniştea punea stăpânire pe gânduri.
Mi-au obosit, iubito, picioarele-n umblări... mă las uşor pe pământ şi cad,
Aş vrea să mor dar, să mă nasc din nou, nădăjduind s-o luăm de la-nceput.
Răguşit şi strangulat, îşi căuta cuvintele, rămânând nemişcat...
Invadat de-o căldură interioară, se simţea sterp, respira încet să nu tulbure vraja;
Un surâs crud şi vesel îi trecu pe buze...nu poate scoate un cuvânt...
Să te găsesc, iubito, să te întorci pe tărâmul pătruns adânc în mine... se ruga,
Iar ochii prindeau lumina – imagini răvăşite din trecut.
Un fior puternic îi scutură confuz trupul, un nod i se punea în gât,
Lipsit de iubire şi mai ales...fără tine, cu buzele tremurânde se chinuia să formeze cuvinte,
Interpreta vorbe vagi, să reconstituie trecutul:
Am să înalţ chemarea prin care să te cer, la primul loc de-ntoarcere-n destin...
N-am înţeles şi voi rămâne între viaţă şi...cealaltă viaţă, năruind tăcerea din pata de lumină.
SURSA:reteaualiterara.ro/profilesZINCAMARIUSIULIAN
