duminică, 31 octombrie 2010

Freamăt




La capătul timpului
înclinându-se
periculos şi adânc
într-o odaie cu molii
şi fantome
cu umeri subţiri,
freamătă
de sângele lui
orizontul
dintre cuvinte.

sâmbătă, 30 octombrie 2010

Fărâme din mine


Fărâme din creier
poruncesc
unei mâini supuse
legănării
pe lângă-un trup
inert, neras
şi ciufulit dimineaţa
dup’o noapte
de somnul nesomnului,
să pun-o cârpă
pe schelet
să-l spele
şi să-l îndrepte
spre ieşirea
din lumina
ochilor
pierduţi în orbitele
orizontului necuvenit mie
din fruntea ce
băltea-n întuneric.

vineri, 29 octombrie 2010

Ispăşirea




În ceaţa ponosită,
când ceasul zboară
spre nicăieri -
ţipătul morţii
se-arată
la vărsare
ispăşind păcatul
nedesăvârşirii acestui
pământ
în care curg…



joi, 28 octombrie 2010

Drumul vieţii

 


Obosit
de bântuirile vieţii
pe urma gândurilor,
mi-am aşezat
trupul să se odihnească
la trunchiul unui vişin.
Mi-am lăsat
şi pantofii departe
de trup într-un lan
la o leghe distanţă
să mi-i fure vântul
şi eu să dorm o clipă
că nu-i mai am
să mă poarte în zări.
Când mă voi trezi,
mă vor găsi ei
să fac-napoi
drumul…spre casă.

marți, 26 octombrie 2010

A trecut vremea

 


Cad în praful străzii
de căldura
ce năuceşte simţurile
picioarelor
prinse cu tălpile
de trotuare,
mâinile se zbat
în aer
să-ncerce să…
răcorească
vacarmul de-afară
şi gândului să-i dea
vânt să zboare
spre camera cu
miros de portocală
şi stropi de răcoare
fierbinte
să-mi cadă pe buze
să-nghit în sec
ardoarea
unei clipe
şi tac,
tac oricum
căci
demult
vremea… a trecut.







luni, 25 octombrie 2010

Întinerire

    Mă uitam
pe la tâmple
şi vedeam
printre firele
de-un alb-argintiu
altele
de-un negru
aprins
să mă bucur
acum
cât mai e timp
că-ntineream
pentru
    viaţa de după
    ce casă din pământ
    împodobit
    cu flori viu colorate
    şi-un vişin
    în roade
    hrăneşte
    în zbor
    păsări.



duminică, 24 octombrie 2010

Aşteptare




Bălteşte
o lumină scursă
din felinarul afumat
în verandă peste oase
şi măruntaie-n ruină
cu-o urmă de creier
din umblătorul schelet
al celui ce-aşteaptă mâine
răspunsurile întrebărilor
de azi.

sâmbătă, 23 octombrie 2010

În scrumieră




De nervi
în scrumieră
rumeg ţigări
căci timpul s-a oprit
pentru mine
departe
şi nici telefon
nu mai am
legătura
cu lumea mea
să cer
nu pot
şi afară  plouă
într-un pahar
de vorbe roşii
cu năduf
sting ţigările
una dupa alta
în scrumieră.

vineri, 22 octombrie 2010

Departe-ntr-un motel

 


Singur.
Departe-ntr-un motel
de nici stelele
nu le mai număr
dup’ un pahar
de vorbe roşii
spuse în câte’ş trei limbi
odat’
să-ncerci de poţi
să le-nţelegi
mai ceri un pahar
de roşii vorbe-n
singura limbă
cunoscută de cei
ce erau şi ei singuri
departe-ntr-un motel…


joi, 21 octombrie 2010

Clopot


 


Un clopot sunt
vestind,
peste tăceri
necunoscutul cântec care frânge.
O linişte
trecându-mă-n furtună,
s-a ridicat
să lumineze… plânsu-mi.

miercuri, 20 octombrie 2010

Săruturi îmbrăţişate

 

                            soţiei mele


Coagulaţi
într-o îmbrăţişare
de-atâta depărtare,
în aer săruturi
aşteaptă de dor
de tine,
de mine,
de noi.

marți, 19 octombrie 2010

luni, 18 octombrie 2010

Rămâi




Rămâi acolo,
prag al dimineţilor,
zăvorând oglinzi
când zborul urcă
prea abrupt.
Îmi lepăd toate veşmintele,
mă trec în trup de vânturi,
voi sosi mai devreme, să ştii...



duminică, 17 octombrie 2010

Trece... timpul



Cu mâinile întinse
a chemare,
înfăşurat
în vuietul tăcerii,
pe strigătul luminii,
în pata de culoare
din oglindă,
cu limbi de clopot
mute în cuvânt,
spre fluviul fără vad
trece... timpul.

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Rugă şi păcat




Urcat din rugă spre păcat,
pe-un ţărm de insulă-aruncat,
bântuit de vânt şi ploi,
în pat uşor de nori albi,
în trenul ultimului drum...
să mă îmbarci.

vineri, 15 octombrie 2010

Poteci de linişte




Poteci de fum prin ochii duşi
ai zilei,
pământul mi se aprinde
sub piele,
de-a curmezişul mă cheamă
o linişte,
o alta mă alungă.

joi, 14 octombrie 2010

Iluzia gândului




Eram singur printre gânduri.
Priveam
focul mutând umbrele
în apa învolburată a vremii...
Îmi pâlpâiau
neliniştile sufletului,
zburând asemenea păsărilor
către nemărginire - singur.


miercuri, 13 octombrie 2010

Clipele târzii




Tânjind în fiecare sfârşit
după un început
peste nisipul zilelor,
încet,
un rug
îmi arde... târziul clipelor.

marți, 12 octombrie 2010

Bingo

S-a strigat bila cu numărul 29…
Am bifat şi-nfrigurat
aştept să apară 30; iată-l
apare… , dar, stupoare,
altcineva se ridică în sală
şi strigă: BINGO!
Linişte… s-a lăsat linişte.
Nu-mi rămâne decât s-aştept
să-nceapă un nou joc. Şi asta –
până când n-o să mai am ani
să cumpăr viaţa-n
cartoane de… BINGO.

luni, 11 octombrie 2010

Timpul




În miezul de foc
al luminilor tale,
cu mâinile întinse
a chemare... timpul –
se scurge din cuvânt

Rugul vieţii




Pe strigătul luminii,
sub urma ce te duce
în viscole de trup,
mi-ai prăvălit
pe liniştea de gând
al vieţii rug.

Oase de-ntuneric




Urcat înspre rugă sau blestem,
silindu-mă să mor,
deşi mai sunt,
pe timpul meu uitat
tăcerea plecării
însângerând un zbor,
în liniştea de gând
răscumpărând păcatul tuturor
din oase de-ntuneric.

În depărtarea dintre gânduri
câte clipe
respirăm...




duminică, 10 octombrie 2010

Clipă de povară





Peste nisipul clipelor de-acum,
pe timpul
ce-mi repetă păcatele-n oglinzi –
sărutul depărtării
pe buzele de ceară-i,
neiertătorul zbucium
al clipei de povară.

Cuvinte... fără vamă




Lumini de gând
îmi năruie chipul
pe drumuri
de cuvinte...
fără vamă.

Nisipul clipei




Sub pasul
uşor  al miezului de noapte,
din marea-nvolburată a vieţii,
aud nisipul clipei,
alunecându-mi pe liniştea de gând,
... cum se zbate.

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Pânda uitării




Între tăceri
e pândă de uitare,
pierzându-mă uşor
în timpul ce cade
dincoace de rouă,
pe-un rug
ce-mi arde
clipele târzii,
urcând
în stâlpi de lună...

Credinţa




Am citit într-o carte
despre (a)FACEREA LUMII
şi-am descoperit
secretul existenţei.

Cioburi de sticlă




Vis spulberat
în oglinzi fărâmate
de sorţi şi destine,
adunate-n viaţă
printr-un fir de lumină,
din feeria trăirii,
aprinsă-n caldarâmul unui drum
uitat de speranţă,
pe-o hartă hulită
cândva... nestemată preţuită
şi stropită cu sânge albastru
de copilă,
izbită de fulger,
de boală nebună,
într-un colţ de furtună,
resemnat, mă aşez
pe trunchi retezat
de floare sublimă
şi număr în clipe
trăirea efemeră
a unui vis spulberat
în cioburi de... sticlă.

vineri, 8 octombrie 2010

De sus




Ca să pot vedea lumea,
m-am cocoţat în cer
să o pot privi.
Nu mi-a plăcut.
M-am întors
Printre figurile scânteietoare
fără sens,
într-o lume
lipsită de semnificaţie...

Pe dincolo




Am fost o vreme
pe dincolo. Era frumos,
dar prea linişte
şi eu prea zgomotos.
Am hotărât să mă-ntorc
în liniştea mea
şi-n zbuciumul... lumii.

Concediu




Viaţa de tânăr trubadur
zburase în urmă cu ani.
Începusem să trăiesc, muncind
în amintirea acelor vremuri.
A venit şi momentul X.
Am decis: - Îmi iau concediu
pentru anii pierduţi.
Mi-am luat.
Însă prea mult.
Obosisem acum de stat,
m-am reîntors
printre oameni,
să mă odihnesc.

joi, 7 octombrie 2010

Gândul




Un vis albastru,
un larg de mare,
un gând golit
de libertate
e lagărul
pustiei.

Poveri uitate




Atât de straniu,
lumina loveşte aspru
din vechiul felinar
odaia-mi de sihastru.

Drumul spre absolut

    

Asemenea unei râme
colcăind prin noroi,
îmi târăsc trupul de lut
prin gunoi.
Pierdut am rămas.
……………………..

Prizonier al unor speranţe
spulberate-n… crâmpeie de durere.
Cu lacrimi lungi,
sufletul îl împart
în două părţi:
- albastru şi gunoi -

Neliniştile sufletului

       


O linişte, trecându-mă-n furtună,
s-a ridicat să lumineze plânsu-mi...
Un clopot sunt, vestind peste tăceri
necunoscutul cântec care frânge.
Trecuţi prin cer şi mare
sunt ochii tăi ce-mi fulgeră în os,
în timpul ce fură...
neliniştile sufletului.

O clipă




În al meu
pat de paie,
copt de soare,
agale, pe spinare,
se-aşează o gâză
ce soarbe
de foame
un pic de sudoare… o clipă.

Transfigurare




Mi-am aprins o ţigară…
Privesc rotocoale de fum cum se înalţă.
Mă gândesc la simplul „ te rog ”
Şi mă rog
Ţintuit în genunchi
Cu palmele-mpreunate… s-adorm.

Spre soare




Sub ochii mei ce înăuntru plâng
de timpul tău trecând în timpul meu,
tăcerile plecării însângerând un zbor
prin frigul aburind de-atâta dor,
împărţind cu zborul lumea noastră,
se vede strălucind lumina albastră –
o treaptă-n urcuşul tău spre soare.

miercuri, 6 octombrie 2010

Îţi aminteşti…

   

Îţi aminteşti
de noaptea-n care
cu pietre aruncam
la cer,
după stele
să cadă, să ţi le prind
în păr
şi broşă să-ţi fac,
să ne plimbăm
pe lac,
s-ascultăm
clipocitul apei adânci,
bătăi de inimă,
nebune,
gângănii în zbor
ce se adună
şi coroană
pe cap
din nuferi
ţi-am împletit,
îţi aminteşti
de acea noapte …

Panoramic




La cinema
rulează un film.
Îmi cumpăr bilet
şi m-aşez
pe-un loc de la mijloc…
E linişte-n sală,
luminile se sting,
imaginea-ncepe să curgă
şi eu privesc panoramic
pelicula de film.
E viaţa cu clipe efemere
din timpul trecut, prezent
şi ce va mai fi.
E rodul păcatului a doi oameni,
e naşterea crudă
a celui dintâi dintre fii…

Poarta speranţei





Poarta speranţei s-a întredeschis...
Liniştea era asediată de gânduri
zburând în jurul îndoielilor
ce muşcau flămânde
din neîncrederea... de-o clipă.

Clepsidre fără număr




La marginile clipei de uimire
mă doare drumul
şi îmi cere vamă.
Lumina răsărea sub frunte –
sub ochii mei
ce înăuntru plâng.
Mi-e trupul ostenit de aşteptarea
timpului tău
trecând... în timpul meu.

Viaţa omului




Cald şi frig,
muzică şi culoare,
cafea, ţigări, femei,
puţină închisoare,
fie ea armată, căsnicie,
de ce nu chiar… monastire.

Lespezi de cuvânt




Trecând prin sânge,
aripi mari de vânt,
din scrisul cu cenuşă
peste ape,
îmi dau ocol
înfăşurate-n şoapte...
lespezi de cuvânt.

Spre stele




Clepsidrele-s uitate
pe drumuri paralele,
sub flăcări de speranţă –
în zborul lor... spre stele.

Năvalnic destin





Ca un blestem
ascuns în rugăciune,
aud nisipul clipei cum se zbate
şi urmele străine
căci doar un zid, ce nu e, -
ne desparte.

Alunecând... în timp




Alunecând
prin gând pe vocile
de dincolo de şoapte,
iluminat
de rugă şi păcat,
mă pierd... în timp.