miercuri, 29 mai 2013

Sufletul…




corabie
pe marea întinsă din tine

aleargă
într-un dute-vino continuu
pe canalele mânecii
protejate de stâncile trupului

firav
aruncat în oceanul vieţii
aşteptând

aşteptarea Mâinii ridicate
deasupra valurilor înspumate
de neliniştile altor şi altor corăbii
izbite de timpul minţii călătoare

în vidul oglinzii
din ochii tăi albaştrii-

cerul şi stelele
din Carul Mare.

miercuri, 22 mai 2013

Şotronul vieţii


 
Adâncul
rugului aprins,
luminat e

de scânteia speranţei
zilei de mâine
din necuprinsul
zilei de astăzi albastru
coborât în negura de ieri

şi joacă şotronul
în forma crucii
cu pietre aruncate-n numărul
clipelor
ce ne cuprinde
mai devreme
sau
mai târziu pe toţi

în unu,
în doi,
în trei
până la nouă
încercând întoarcerea

copilăriei
când prea târziu

e

să ne cerem iertare
şi păcatelor noastre…

luni, 20 mai 2013

Camera aşteptării


 
Camera

de la stradă bălteşte
aşezată între cer şi pământ.

O lumină scursă
cu mine respirând în ea
din felinarul afumat
privind prin ochiul-geam
în verandă peste oase
către o lume în mişcare

şi măruntaie-n ruină.

Trecător cu paşii grăbiţi,
cu-o urmă de creier
aşteptând să-mi vii
din umblătorul schelet,
păşind apăsat, într-o lume în doi,

al celui ce-aşteaptă mâine
între cer şi pământ

răspunsurile întrebărilor

de azi.




Carmen Enache/ Marius Iulian Zinca, Camera/ Aşteptare, duet 1 la 1


joi, 16 mai 2013

Troiţa de vineri


 
Începutul
infinitului
într-o zi de vineri

e în fiecare dintre noi.

Cu paşi grăbiţi
alergăm, Troiţă să-nalţăm
din cuvintele sufletului
şi flori,

flori de măr verde
să-mpodobim îmbrăţişate

gândurile.

marți, 14 mai 2013

Arca Ta




Au

trecut anii
când cu viteză
încercam
în luntrea-Ţi să pătrund.

P’un mal era aşezată
cu faţa îndreptată
spre marea
ce se pierdea în cer

sau

cerul în ea,
iară luntraşii aşteptau.
M-am aşezat
şi-n linişte-am plutit o vreme

până când

pe ei, luntraşii, să-i plătesc
a fost, dar

n-am avut monezile pe ochi
şi cale-ntoarsă au făcut,

pe malul

dintre viaţă şi moarte m-au lăsat
bănuţii să pot să-i strâng,

pe ei să îi plătesc.

Acum,

în noapte sau în zori, cred,

visat-am
că pe aeroportul Tău alerg
bilet să prind
avionul ce purta-n el
pe altcineva

ca şi atunci

pe luntre.

Doar zece minute
cât o viaţă de-o clipită,

m-a despărţit
şi am rămas
pe acelaşi mal

dintre viaţă şi moarte.

Te aştept Doamne
să mă primeşti şi pe mine-n Arca Ta !



duminică, 12 mai 2013

Toma necredinciosul


 
Răni

sunt multe,
vor mai fi

când un Toma tu eşti
şi fără să simţi
ale trupului adâncuri,

îndoiala te pătrunde
căci eşti om
şi nu poţi crede
urmele de chiar le vezi

ale piroanelor sumbre
stăpungând trupul din El.

Te căieşti
şi te sfieşti,
chiar te bucuri
de şi poţi

şi mai mult,

chiar şi crezi
că Adevăr totul este,

piroanele au străpuns trupul,
dară sufletul e sus,

priveşte

şi ne mângâie pe toţi.

Mulţumim Doamne !

vineri, 10 mai 2013

Izvorul tămăduirii


 
Lumină
în jurul său era,

dar nimic,
cât de mult
privirea în sus ridica,
din cer nu putea vedea.

Leon,
atunci,
în Ruga sa,
Glasul Fecioarei Maria
auzea

şi-n pădure de intra,
izvor lin va găsi,
setea îşi va ostoi

şi cu apa cea divină

chipul să-şi clătească,
vederea să o primească,
lumii întregi ca să vestească

Izvorul tămăduirii.

vineri, 3 mai 2013

Patimile Lui Iisus



 

Flori,
flori osana
în calea Lui
adus-au toţi
în Duminica în care
în Templul Tatălui

a intrat El.

Şi-n grădina Ghetsimani,
în muntele Măslinilor,
cu ucenicii Lui s-a dus

şi se ruga,
se ruga Tatălui
« Depărtează paharul acesta de la Mine. Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti ! »,
în timp ce ucenicii săi dormeau,
iar Iuda împreună
cu mulţime multă,
cu săbii şi toiege,
îl vindea zicând :
« Pe care-L voi săruta, Acesta este. Puneţi mâna pe El. »

Mulţimea, mâna
a pus pe El
şi L-au legat.

Văzut-a asta Simon- Petru,
cu sabia, urechea dreaptă a tăiat
slugii arhiereului,

dar Iisus punând mâna,
pe loc a vindecat
« Şi acestea sunt ca să se împlinească Scripturile. »(L.C.22,49-53).

Legat L-au luat
ostaşii şi slujitorii iudeilor,
la Anna L-au înfăţişat.

Simon-Petru
şi un alt ucenic
l-au urmat.

În timp ce Anna
pe Iisus îl întreba
despre învăţătura Lui,
un slujitor,
palmă-i dădea

şi la Caiafa
îl ducea
şi sinedriul tot,
mărturie împotriva Lui căuta,
cu mincinoase ei veneau
şi vinovat
şi condamnat
la moarte mi-L făceau.

Iar Petru,
jos în curte stătea
şi-n timpu’ ăsta,
pe rând,
de trei ori
de Iisus s-a lepădat
când cocoşul a cântat.

Aminte
amarnic şi plângând,
cuvintele Învăţătorului,
în minte i-au venit.

Iisus
era batjocorit,
bătut
de oamenii ce-L păzeau

şi ziuă s-a făcut
şi-n faţa sinedriului,
a doua oară a fost dus.

Cu condamnarea pusă,
ţinând sfat cu bătrânii,
arhiereii legându-l,
la Pillat L-au dus.

Iuda

văzând
osândirea la moarte pre Iisus,
s-a căit amarnic
şi la arhierei s-a dus
dându-le toţi arginţii
şi spânzurându-se apoi,

iar ei,
arhiereii,
cu arginţii
de Iuda aruncaţi,
au cumpărat
pentru îngropare,
Ţarina Sângelui.

Pillat
interogându-L,
vina Acestuia n-a găsit
şi-a zis :
« Luati-L voi şi judecaţi-L după legea voastră ».

şi la Irod
a trimis el atunci,
dar nici acesta
vină n-a găsit
şi la Pillat din nou,
pe Iisus L-a adus,

şi cercetându-L iarăşi,
în faţa tuturor,
a terminat a spune :
« El n-a săvârşit nimic vrednic de moarte. Deci, pedepsindu-L, îl voi elibera ».

În sărbătoarea Paştilor,
obicei era să elibereze
un întemniţat pe care

poporul îl voia.

Un vinovat vestit- Baraba
sau
Iisus

şi întrebând poporul
pe cin’ să elibereze,
acesta într-un cor,
plătiţi, mânjiţi înainte,

Baraba a spus,
iar pe Iisus să-l piardă

răstignit.

Dintr-o teamă,
de împăratul de la Roma,
că liniştea nu putea păstra,

Pillat, luând apa,
în faţa mulţimii,
pe mâini, s-a spălat:
“Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veţi vedea.”

Atunci,
pe Iisus
L-au dezbrăcat,
hlamidă roşie I-au pus,
cunună de spini pe cap,
iar în mâna Lui cea dreaptă

trestie.

L-au scos afară,
pe Golgota şi cu El,
alţi doi făcători de rele.

« Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac ! »

Şi L-au urcat,
L-au răstignit
cu o inscripţie deasupra Crucii :
« Iisus Nazarineanul. Impăratul iudeilor ! »

şi ostaşii.
în patru părţi
I-au făcut hainele,
le-au împărţit,
doar cămaşa
la sorţi au dat pe ea

să împlinească Scriiptura.

În răstignirea lor,
tâlharii îi vorbeau,
doar unul se căia
şi El a zis :
« Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai. »(LC.23,39-43).

În timpul
de pe Cruce,
Iisus îi spune mamei Lui
ce îl veghea la bază
alături de Ioan :
« Femeie, iată fiul tău ! »
şi lui Ioan apoi :
« Iată mama ta ! »

Ceasul şase
a venit,
peste lume,
întuneric s-a făcut
până la al noulea
şi-atuncea El,
spre Tatăl privind, a zis :

« Eli, Eli, Iama Sabahtani ! »

şi sete
Lui i s-a făcut

« Mi-e sete »,

în vasul plin cu oţet
de la baza Crucii,
cei ce-L loviseră,
un burete au înmuiat,
în vârful unei trestii
l-au înfipt,
l-a gură I l-au dus.

« Săvârşitu-s-a ! »

şi a strigat
Iisus din nou :

« Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. »



Iartă-ne Doamne !

















joi, 2 mai 2013

Cina cea de taină





Erau

12, în Galileea
ei s-au dus

la întâlnirea cea cu El.

În jurul mesei,
toţi s-au pus
sfiiţi şi temători,
dar plini
de darul Tatălui

şi de iubirea întru Hristos.

Şi El

vorbea,
apostolilor le preda

din înfricoşătoarele taine
ce vor urma :

vânzarea pe arginţi
de către Iuda,
lepădarea lui Petru de El
în al treilea cântat

de cocoş,

dar mai presus de toate acestea,

pregătirea
de moartea

şi Învierea Sa

când apostolilor
pâinea frângea şi le-o dădea
şi vinul mântuirii să-l bea

întru pomenirea SA.

« Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, Zicând : Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi ; aceasta să faceţi întru pomenirea Mea. Asemenea şi paharul, dupa ce au cinat, Zicând : Acest pahar este Legea cea noua, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi. »( Luca 22, 19-20)



Grădina Ghetsimani

În
Grădina Ghetsimani,
Iisus Tatălui
se ruga,

se ruga
şi se-nchina

suferinţa
alinată să-I fie
după cum e cu putinţă,
îndurare
să primească

în a Domnului vreire :

« Părintele meu, de este cu putinţa,  
treacă de la mine paharul acesta ! Însă
nu precum voiesc Eu, ci precum Tu
voieşti. »(Matei 26.39)





Spălarea picioarelor





Întru
smerenie desăvârşită
al Celui fără de păcat,

ucenicii laolaltă strânşi,
I-a luat,
picioarele le-a spălat,

învătăţură lor le-a dat
să nu uite de unde au plecat
şi cât de sus
în viaţă vor fi,

picioarele să spele
unii altora
şi celor ce vor veni,

căci cu picioarele
în casa omului vor păşi,

curat în suflet va fi.

Mulţumim Doamne !




miercuri, 1 mai 2013

Procesul


Au aşteptat
noaptea-n care

mulţimea nu era pe lângă El.

L-au luat
şi pe ascuns
la Ana L-au dus,
cu uşile-nchise
învinuiri să-I găsească,
au căutat.

Predicile Lui, mulţimii,
i-au deranjat,
mărturii
şi cei doi martori
n-au găsit,
procesul public
n-a avut loc
şi dup’o adâncă palmă
a unei gărzi,

la Caiafa,
procesul ilegal
a continuat
în tactici de incriminare
şi blasfemii
considerate

la moarte

El

a fost condamnat.

De aviz
de guvernator, nevoie aveau
şi-n faţa lui Pillat L-au dus,
sub acuzaţii
în instigări, dări către Cezar,
mulţimea să nu plătească.

Întru răspunsul la întrebarea :
« Eşti tu regele iudeilor ? »,
Pillat şi-a (re)confirmat
conştiinţa că judecă
un OM nevinovat,
dar de frica
împăratului de atunci,
Tiberiu de la Roma,

în practică a pus
obiceiul din ziua de Paşti :

mulţimea să aleagă
dintre doi tâlhari
care va fi eliberat…

Decizia în final,
spălându-se pe mâini,
a luat :

Iisus va fi crucificat!

Doamne, iartă-ne!






Păcătoasa şi ucenicul


 

A stat,
a deprins de la El

învăţăturile 
toate ale vieţii
şi minunile ei

le-a văzut,
simţit,
trăit

şi cocoşul a cântat

şi ea-şi vindea
trupul în plăceri
nebune, pământene

şi l-a întâlnit pe El,
L-a ascultat

şi a doua oară cocoşul a cântat,

cu lacrimile ei,
picioarele Lui le-a spălat,
s-a închinat,
pocăinţei s-a aplecat
când

ucenicul învăţat,
cu fariseii la tocmeală
a stat şi

a treia oara cocoşul a cântat,

mâna cu ei a dat
pentru un pumn de arginţi,
pe Iisus l-a vândut, dar

spânzurat a sfârşit
şi ea, păcătoasa,
s-a înălţat alături de El.

În mâna Ta suntem Doamne !

Vestea





În faţa
mormântului gol,

cutremur mare
s-a pornit,

paznicii,
Mariile
s-au speriat,
dar,
din cer,
în fulger,

un înger alb
s-a pogorât,
pe toţi i-a îmbărbătat,

Vestea mare lor le-a dat:

Iisus,
cum a zis,
a înviat
şi-n Galileea a plecat
să se-ntâlnească,
să vorbească,
Iubirea

să propovăduiască
discipolilor Săi

în lumea largă
s-o împartă,
nouă

să ne-o împărtăşească.

Amin!