vineri, 31 decembrie 2010

… un sfârşit

     

   Deasupra pluteşte hazardul.

Atent şi încordat
îşi auzea inima bătând.

Plin de nervozitate
scuipa cuvintele cu buzele uscate
trăind în tensiunea nesiguranţei
din liniştea nesfârşită înconjurându-l.

Cu faţa palidă,
somnul îi îngreunează pleoapele,
sudoarea i se prelinge în ochi
şi vlăguit, aburul alb
se târăşte temător încolo şi încoace.

Stătea lungit gâfâind şi sleit de puteri.

Nălucirile fără glas
îi dădeau o stare de spirit ciudată.

Singur cu gândurile sale
stătea cu picioarele atârnate
în valurile limpezi şi repezi ale apei.

Un miraj misterios îl amăgea
în susurul vântului, lucind gras
sub razele soarelui unsuros.

În clipa când se ivi prima umbră
încetul cu încetul, se prăbuşi în el însuşi.
Trupul se detaşase complet.
………………………………

Privirea i se limpezeşte o clipă.

Nu admitea… un sfârşit.


Amăgirea mângâierii



Hărţuit de imaginea nudă a disperării,
cu mâinile reci în noaptea caldă,
cu teamă şi nelinişte în gândire,
îşi pierdea cumpătul, începea să tremure
şi pielea se înfiora…

Pe chipul fără culoare timpul pierea
în noaptea cenuşie şi umedă,
buzele şi gura i se uscaseră
şi tăcerea se prelungea.

Extrem de calm
într-o încremenire încordată,
gândirea îi e pustiită.

Cu vorbe aproape înghiţite
trecea prin peisajul tinereţii.

Nu putea trăi fără mângâiere şi amăgire.

Ne - pierdere

 


Cu privirea încordată
cade pe gânduri cu gura căscată.

Cu ochii gata să-i iasă din orbite,
vinele de la tâmple se umflau,
capul îi vâjâia şi zvâcnea,
simţea că se sufocă.

Îşi scrânteşte falca şi amuţeşte brusc.
Gândurile i se iveau pe faţă.

Fugea de el însuşi.

În cerul înalt cu stele,
zorile… se ivesc.

Începe sa plouă monoton
în dimineaţa tulbure
cu umbre ce dansau pe pereţi.

În focul domol al sufletului
îşi simţea existenţa un vis
în care amintirea nu se pierdea complet.

joi, 30 decembrie 2010

Singur



Între cer şi pământ
e o durere sălbatică.

Brusc se trezeşte zguduit.
Umerii înguşti îi tremurau.
Era prea răcoare,
frigul nu-l lăsa să doarmă.

Pentru o clipă
a văzut stelele
în lumina spălăcită,
cu faţa cenuşie.

Fulgerător, un gând îl străbate
în vântul proaspăt şi răcoros.
Se simţea ciudat de singur.

În leagănul palid al zorilor stătea întins…

După amurg



Amurgul părea o… pânză.

În lumina roşiatică, neclară
întinzându-se
de-a lungul orizontului,
aerul încărcat
cu nevăzute mişcări,
devenise înecăcios de la ceaţă.

Totul se cutremura în ape liniştite.

Raze de foc
străbăteau oblic negura
din furtuna sălbatică
a existenţei aproape nimicite
în fundalul estompat
al peisajului lunar
spintecând gânduri
transformate imperceptibil.
…………………………….

Deasupra strălucea… luna.

În lumina lunii

  


Fruntea cu tâmple adâncite
tremura de furie
de propria neputinţă.

Faţa e umedă, plânge.
Lacrimile se rostogolesc pe obraji.

Cu capul întors într-o parte,
se aplecă asupra chipului aflat în umbră,
scăldat în lacrimi
cu ochii pe jumătate deschisi şi galbeni
în soarele de seară

Ca o cometă,
amintirile scufundate
îi veneau în minte

   Deodată…
tremura de nerăbdare
să perceapă
întunericul şi vântul
invadându-i trupul,
ca pe o eliberare.

Visa fără încetare cu gura căscată
să culeagă stele în lumina lunii.


miercuri, 29 decembrie 2010

Într-un sertar

 

Gândurile deveniseră confuze.

Plin de idei vagi
cu ochii larg deschisi,
simţea împotrivirea tacită
a trecutului rupt de el.

I se părea ciudată,
atât de ireală
abrutizarea din pragul existenţei
într-un mod straniu şi dureros.

Când ochii
se cufundă în orbite,
fruntea se bolteşte mai tare
şi buzele se şterg de pe chip,
scheletul… îşi face drum.

Totul este extrem de vag.

Într-un sertar,
îşi pierduse… simţul.

Renaştere (pasărea Phoenix)

    

S-a pomenit îngrozitor de singur.
Sub piele părea
că nu mai pulsează viaţa,
îl luase cu frig.

Se uita imprejur
cu faţa descompusă,
pământie,
cu umerii căzuţi.

Nu mai înţelegea lumea.

Galben şi livid la faţă,
se ferea cu sfială
când imaginea vieţii
a devenit nedesluşită.

O strivise sălbatic
sub picioare
şi o împinse
până la marginea trupului.


Destul de liniştit,
pentru o clipă
cufundat în tăcere,
învăţase dintr-o dată
să vadă.

Cu o expresie vagă,
de bucurie
şi de nevolnică emoţie,
faţa începu să lucească,
fălcile îi zvâcniră,
ochii i se făcuseră mici.

Nu era nevoie de vorbe multe.

Recăpătând inocenţa,
vântul plutind, se juca
cu vorbele şi gândurile lui
fulgerându-i o întrebare:

I se cuvenea tot răsfăţul vieţii?

Gândea…

Regăsire

 



Sprijinindu-şi
în mâini capul,
căzu pe gânduri
cu ochii uscaţi
şi fierbinţi,
cuprins de dezgust,
simţind
viaţa perindându-se
ca o stafie rătăcită
cu braţele desfăcute
înspre soarele
amurgului prelins
spre noaptea
luminată de lună
într-o măreţie liniştită
în flori, în pietre
şi-n furtună…

Apar încetul cu încetul,
stelele drumului
din noaptea picăturilor
unei fântâni
cu vocea înecată
în lacrimi, găsise…
drumul spre casă.

S-a regăsit.







marți, 28 decembrie 2010

Linişte- fericire înlăcrimată

    

Totul curgea.

Din când în când
se auzea un foşnet
şi stelele îşi trimiteau
ultimele raze.

Zorii zilei se prelingeau
inundate de o lumină blândă.

Reflexele calde
răspândeau pace şi linişte.

Întunericul
se cuibărise în unghere
printre valuri de transpiraţie…,
respiraţia devenea
tot mai precipitată.

Fericire înlăcrimată -
ultima pregătire
pentru un somn îndelungat.
Linişte…

Amintirea

      

De după nori,
luna se ivi, inundându-l
cu lumina sa lividă.

Îl asalta amintirea
sfâşiindu-i trupul străbătut
de o serie de umbre ce zburau.

Un amestec
din păcat, tristeţe şi nostalgie
într-o uşoară undă de împotrivire.
Ochii împroşcau scântei
şi se lăsau târâţi
de beţia momentului.

Tânjind



În reflexele roşietice
ale flăcărilor ce dansau,
umbrele se ghemuiseră în unghere.

O lacrimă mare
se prelinsese
peste beţia simţurilor.

Se aşternu tăcerea
peste rătăcirea
transpiraţiilor nocturne
tot mai abundente,
tânjind după lumină.

luni, 27 decembrie 2010

Înserare



Razele soarelui ce asfinţea,
pătrundeau estompat
în realitatea cenuşie şi goală
inundată cu reflexe roşietice.

Se simţea
învăluit de eternitate
când ochii înfometaţi
trepidau pe undeva,
pe afară
şi pe buze
i se ivise
un zâmbet enigmatic
în străzile învăluite
în lumina înserării, cuprins
de o bucurie fierbinte
printre ultimele
raze ale asfinţitului
ce răzbăteau deja.

Reflexe întunecate… ale înserării.

Mersul norilor



Nu putea savura înserarea
ce-şi trimitea solii.

Închise ochii
şi se lăsă dus
de reverii.

Despuiat în noapte
şi cu fruntea pleznind,
în el, urca un val fierbinte
ce se prelingea undeva
unde contururile
se învăpăiau
şi urmăreau mersul…
norilor pe cer.

duminică, 26 decembrie 2010

Surâs



În aerul curat
privind în gol,
râsul lui vibra 
ciudat.

Cuprins de o neobişnuită
linişte sufletească,
privirile-i aţintite
spre înserarea albăstruie,
tiveau cărările singurătăţii.

Dus pe gânduri,
întinse braţele
înspre orizonturi îndepărtate.

Pe buze-i mijii un… surâs.

Drumul… spre el

 

Sălăşluia în altă lume
învăluit de împăcarea blândă
a văii cufundate în umbrele înserării.

Pas cu pas…,
păşea încet, adâncit în gânduri
la sunetul din noapte
în propriul său ton,
dependent de el însuşi
cu simţirea lipsită de cuvinte
din liniştea profundă
când vânticelul de noapte
adia prin fereastra
luciului palid al lunii
din spatele bietei
amăgiri multicolore a vieţii
şi cerul se bolteşte în depărtare
şi caută în răcoarea apei
să-şi încerce norocul
în oceanul viitorului
contopindu-se cu soarele,
să-şi găsească drumul
spre el… însuşi.

Emoţie profundă



Rămase cu ochii aţintiţi în gol,
unde umbre ale înserării
zumzăiau încet
prelingându-se în încăpere
ca licărul unei ploi de stele
în adierea plină de nostalgie,
străbătând străzile
cufundate în întuneric
ca un văl uşor coborât
din cerul tot mai palid
în licărul pâlpâitor al lumânării,
întreruptă de motivul tumultuos
al furtunilor vieţii
ce nu-l ocolea.

Cu capul sprijinit în mâini,
faţa îi exprima o emoţie profundă.

Prin fereastra sufletului… stelele-i zâmbeau.

sâmbătă, 25 decembrie 2010

Sunetul viitorului

 

Am închis o clipă ochii,
să scornesc forme
în rotocoale albastre de fum,
când, cu o mângâiere blândă,
un fluid mi-a învăluit sufletul
cu un val de căldură
în liniştea aşternută peste gândirea crispată
de amurgul ce se reflecta în râu
cu un foşnet ireal
din sunetul îndepărtat al viitorului.

În străzile ce răsunau
de zgomotul paşilor minţii mele,
prin ferestruica ochilor,
un crâmpei de soare… tivea.

vineri, 24 decembrie 2010

Vibraţie

 

Râul murmurând,
se scurgea în ritm mai domol
peste oraşul învăluit în lumina asfinţitului
înnegrit de trecerea timpului
deasupra porţii late,
vestind parcă… eternitatea
puzderiei de oameni
ce se revărsau.

Sătul să tot apăs pedala timpului,
spălându-mi ideile păcătoase,
să vibreze am facut, corzi demult uitate.


joi, 23 decembrie 2010

Reflecţia nopţii

 


Printre rotocoale de fum albăstrui,
urmăream cu privirea,
strada învăluită în lumina înserării
şi savuram îndoit atmosfera
ce arunca reflexe luminoase
din lampa cu umbre groteşti
peste goliciunea castă a norilor.

În veşnica lor mişcare
ca o reflecţie asupra ciudăţeniilor vieţii,
mă cutremuram
la adierea de vânt pe înserate
când, ca al frumosului apostol,
iubeam moartea, suferinţa, oamenii
şi norii, copacii, natura deopotrivă
gândind cum totul
fantomatic şi fortuit este,
neştiind de unde vine
şi încotro se îndreaptă din noapte
un vis confuz, când la revărsatul zorilor
în spaţiile verzi,
soarele dănţuia şi zbenguia …

miercuri, 22 decembrie 2010

Suflet răcorit




Priveam tăcut,
savurând plăcerea
firelor de praf
dansând în lumina soarelui
şi străbătute de un tremur,
cuvintele s-au trezit
în stropi de apă.

Răcoreau… sufletul.



Visând

    


Imensă mirare
se contura în lumină
învingând depărtarea
din freamătul undelor.

Plimbând privirea rătăcită
prin dansul gândurilor… visam.

marți, 21 decembrie 2010

Preludiu

 


Ochii
îmi rătăceau
într-un imbold nestăvilit
în noaptea
ce trecea în zi
şi picurii (ochilor)
se scurgeau tăcuţi
în preludiul
unui zâmbet ce juca
rapid şi strâmb pe buze.

Libertate

 


Umplând tăcerea,
picur un strop
din ceasurile dulci
ale începutului de zi,
să-mi eliberez… mintea.

Raţiunea liniştii

 


Cu puterea privirii,
absorbit în contemplaţia
gândurilor nerostite,
umbra fără formă
din neliniştea vechilor emoţii,
era sprijin pentru lacrimile
fântânii bucuriei,
memoriei neîntinate.

Puterea unei şoapte

 


Într-o senzaţie de libertate,
în lumina invizibilă
alunecând incontrolabil,
cuvintele se revărsau
frenetic pe hârtie mâzgălind
cu privirea goală de expresie
în timpane încordate,
puterea unei… şoapte.

Transparenţă




Dus pe gânduri
într-o atenţie plină de încordare
cu ochii aţintiţi
pe-o amintire care păleşte
adâncit în reveriile sale,
aburul respiraţiei
inundat de lumină,
se prelingea
în licărul tremurător.

Aerul strălucea de… transparenţă.

Sunet limpede

 


Lumina
cădea pieziş
în cerul invadat
de înserare
umplând
golurile trecutului
pierdut în umbra
unui sunet limpede.

luni, 20 decembrie 2010

Uniformizare

 


În liniştea unui colţ de cer,
sentimentele se uniformizau
savurând plăcerea,  respirând.

Susurul minţii




Nemişcat
în noroiul întâlnirilor,
se pierdea în vise
susurul fântânilor
clădit în minte,
înduioşând stelele
sub cerul gol.

Fatalitate




Puteai auzi frânturi
din capriciile întâmplării,
printre detalii
învăluite în liniştea
de iluzii
când fatalitatea o cerea,
în freamătul undelor
să amintesc
inimii… să bată.

Linişte nesfârşită




Aruncând
priviri întrebătoare,
timpul
gusta netulburat
lumina
ce năvălea din plin
peste liniştea
nesfârşită.

Clipa goală




Nepăsătoare,
cuvintele se revărsau
din lacrimi ascunse
ochilor minţii
cu o linişte lăuntrică…
clipei goale.

Secundele

   


În scârţâitul paşilor
cu răsuflarea tăiată,
unduirile secundelor se târau
printre lacrimi, în licăririle
din geana de lumină,
cu vesel clipocit.

Privea … înainte.

duminică, 19 decembrie 2010

Se prelingea




Privea …
cufundat în gânduri,
golit de emoţii,
înăbuşind temerile
se prelingea
zumzăind umbra
cu mişcări şerpuite,
inundat de lumină.

Peste linişte




Cu zgomot înăbuşit,
valuri de capete
înnegrite de vreme,
arse de soare,
şi-au plimbat privirea
peste liniştea plină.

Lumina ţintuită




În noaptea adâncă
se pierdea în visări
cuprins de o iluzie
de plăcere amestecată cu amar,
savurând îmblânzirea durerii
când gândurile-şi rumegau
cu o furie sălbatică
lumina ce se strecura,
scurgându-se pe la colţuri,
ţintuită cu privirea.

Refuz…

 


Într-o solemnitate lugubră,
ochii păleau plângând sufocat
de un frison intens
în adânca tristeţe pare,
respingând, înfigând
degetele crispate a ţepenelor braţe.

Calm perfect




Cuprins de o laşitate naturală
într-o revoltă resemnată,
cu o mişcare blândă,
retrăia senzaţiile
strop cu strop
al celor dintâi emoţii
când şuierând se legănau
într-un calm perfect.

Lacrimile tremurau… în privire.

Plutind

 


Învârtindu-se la întâmplare,
ochii se mutau
printre ridurile feţei
într-o atitudine gânditoare
să-şi rumege furia
abisurilor fără sfârşit
cu o insistenţă tâmpă
în pulberea aurie
din lumina galbenă
ce încorda atenţia… plutind.

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Aţipea




Dintr-un deplin dezmăţ
într-o vibraţie asurzitoare,
din clopotul ochilor coborâţi,
un sunet nervos răsuna vag
în spaţii cu aer proaspăt
pe drumuri deschise-n orizont,
nepăsător, calm… aţipea.

Detaşare

 


Când fruntea ardea
şi pleoapele înglodeau ochii
coborând într-o plecăciune,
se unduia neliniştit de tăcere
şi morfolea tremurând fermecat
într-o detaşare… permanentă.

Din adânc

   


Din brusca putrezire
a negrului gând,
fruntea acoperită
de picături reci,
cu buze fremătânde
şi pupile rătăcite,
un tremur prelung
din adânc… străbătu aerul.

vineri, 17 decembrie 2010

Reflecţia

 


Într-o reflecţie
linguşitoare,
se porni pe un râs
strident
la gândul neaşteptat,
din primejdiile nelămurite
lărgindu-se un orizont,
zornăindu-i
ceva vag şi sinistru
răsturnat,
când lacrimile
adumbreau ochii.