luni, 28 februarie 2011

Respira (o gură de aer)

      



Pe partea umbrită
a străzii,
ca o rază indiferentă
a unui far,
ochii săi
măturară fugitiv
un punct minuscul
la linia de orizont
a memoriei scufundată
într-o dulce beţie
şi cu coatele înapoi...
respira o gură de aer.

Amurgul tăvălit





Când
norii vizibili
de vapori se înălţau
într-o zăpuşeală sufocantă
soarele dispărea
la apus
cuprins de umbrele înserării
şi ţintuit cu privirile
în timpul
schiţării unui surâs
se tăvălea în pat
în căldurile împerecherii
cu noaptea.

Fumând tăcerea

 



Cu ochii
pironiţi pe perete
şi călcâiele
înfipte în pământ
îşi simţea
tâmpla zbătându-se
şi-un zâmbet,
vag îi flutura
pe buze.

Fuma... în tăcere.

duminică, 27 februarie 2011

Deplin... stăpân

 



Gâfâia sacadat.

Stătea rezemat
cu spatele de uşă
şi pe fundalul
rafturilor goale
începuse
să pâlpâie timid
licărul speranţei.

Era stăpân... deplin
pe mintea şi trupul lui.

Aştepta să croiască...

     



Cu figura impasibila
şi ochii
pironiţi în sus,
aştepta
cu privirea pierdută,
din pământul reavăn
un abur să se înalţe
spintecând
bezna cerului
prudent
să-şi croiască drum.

Cuvinte ţâşnind

        



În geana
de lumină
se strecura
o şoaptă aspră
cu paşi mărunţi
agitat
de trupul frânt
şi vlăguit
printre dinţi
ţâşneau dur
cuvintele.

sâmbătă, 26 februarie 2011

Evidenţa





În liniştea
profundă avea gustul
verii în gură ajungând
doar ritmul regulat
la urechi
să împrumute rămăşiţelor
de torente de lacrimi
din ochii înroşiţi
îndreptându-şi
privirea avidă
într-o atitudine
profundă să tulbure
evidenţa.

Evenimente sustrase

          


Privea
cu un zâmbet vag,
ironic
drumul acoperit de pietriş
în glasurile
ce se topeau treptat,
sustrase
cursului implacabil...
al evenimentelor.

Neglijent atârnând

         


Pătând
azurul,
aerul
într-un
gest
voit,
rămase
atârnat
neglijent
de
buza
inferioară...
a
cerului.

vineri, 25 februarie 2011

Indiferenţă


       



Cu indiferenţă aproape,
privea îngândurat tavanul alb
în curtea cenuşie.

Suportabil refugiu

      


Tulburat de o undă de emoţie
se refugia până la revărsarea zorilor
în lungile ore suportabile.

Ultima

                 



Obsedat - bântuit de insomnii,

aprinse o ultimă... ţigară.


joi, 24 februarie 2011

Crucea




În speranţe plăpânde întrezărea
crucea pe care îi e dat să o poarte.

Tihna pătrunse sprijinit

            


Sprijinit
de peretele camerei
reînfiripând
senzaţia de tihnă,
închise ochii
şi se sili să-şi aducă aminte
vântul
scurgându-se din fruntea
plesnită
ce pătrundea nestânjenit
în încăpere.

Zâmbet ferm

      


Cu un icnet scurt,
slobozi aerul din plămâni
luând o poziţie de aşteptare.
Strâmbându-şi a dezgust faţa,
se agita încoace şi încolo
cu o notă de plictis în voce.
Cu un râs gâlgâit
ce-i provoca furnicături
în vârful degetelor,
în clipele premergătoare,
glasul lui suna ferm.

Zâmbea în întuneric...

miercuri, 23 februarie 2011

Impunere ritmată

 



Şedea în întuneric.

Miji un pic ochii
cu un vuiet monoton, ritmat.

Îşi impunea să zâmbească doar.

Notă aparte

   



Păşea
pe trotuarele denivelate
ce i se întindeau
la picioare
încercând în van
să dea o notă
aparte...

Nu se ţinea de glume.

Vorbea în  şoaptă.


Ritm recăpătat

       



Cu pleoapele
pe jumătate închise,
cu vocea plată
înghiţită de tăcere,
respira
încet,
printre buzele livide.

Privea
cu ochi calmi
cum îi fuge gândul
în trecut
să-şi recapete
ritmul cântat...
al vorbei.

marți, 22 februarie 2011

Răsuflare strecurată...

             



Cu răsuflarea
strecurată
printre buze
lacrimile apăreau
în ochi
şi gândurile mergeau
mai încet
în plimbarea
prin noaptea
agitată.
  

Bucurie tihnită

      



Cuprins
de
o
bucurie
tihnită,
cuvintele
se
amestecau
sub
ochi...

Tâmple... străbătute





Se târa
spre casă
ca o ploşniţă lovită
apăsându-şi
tâmplele cu mâinile
când trupul
i-a fost străbătut
de un uşor fior
şi pleoapele grele
s-au închis pentru o clipă.

luni, 21 februarie 2011

Flăcările despărţirii

       



Flăcările
licăreau
galben
în spatele
ferestrei
şi un zid
invizibil
îl despărţea
de lume.

Nespus de încet


                   



Îşi rezemase coatele de masă.

Simţea ochii
târându-se pe obraji
şi mintea se învârtea
printre impresii
prinsă
în cuşcă ca un şoarece.

Părea că timpul se scurgea nespus de încet.

În penele ambiţiilor


   



În toată
lumea de dincolo
de gândul lui,
s-a simţit suspendat
în spaţiu
cu palmele umede
de emoţie
învelit ca un ou
de pasăre
în penele ambiţiilor.

duminică, 20 februarie 2011

Suflând impresii

                


Gândul
se întâmpla
să-i şoptească
sfărâmând
simţul
autoconservării.

Începuse să depene impresii.

Impulsurile durerii se strecurau în degete
şi tâmplele zvâcneau auzind vântul suflând.


Prin umbrele înserării

     


Privea şi asculta,
îşi tatona propriile gânduri
ca o omidă
când mintea se îndepărta,
se întorcea
şi pleca din nou
cu vocea transformată în geamăt.

Mergea prin umbrele înserării.

Zâmbet schiţat

             


Încurcat
de goliciunea gândurilor
în acest joc
de-a v-aţi ascunselea cu sine
când luna se ivise puţin printre nori,
părea că trecutul revenise...

Murise însă,
cu un zâmbet abia schiţat.

sâmbătă, 19 februarie 2011

Gâtuită... scăpare




Cu fruntea
strălucind de transpiraţie
timpul părea
că se oprise în loc,
valuri de nervi
îi străbăteau trupul
cu vocea gâtuită
când cuvintele
i-au scăpat mai repede
ca el
să le fi putut opri.


Emoţie flămândă




Se mişca ca într-un clopot de sticlă
Cu vocea timidă.

Respira încet să nu tulbure vraja.

Ocupa un spaţiu
Unde ar trebui să fie aer.

Cufundat în el însuşi,
Nervii şi muşchii
Îi pulsau de o emoţie flămândă.


Pipăind, se ruga



Învăluit
în întuneric
îşi ascundea timiditatea
sub sfidare.

Revenise, parţial, la viaţă.

Într-o expresie nouă
interpreta vorbe vagi
să reconstituie trecutul.

Cu simţurile
            acutizate,
            trupul lui nu ţipa,
            doar...
            arunca câte o ocheadă
            printre gene
            în tăcerea impusă
            de tic-tacul ceasului.

            Răguşit şi strangulat
            îşi căuta cuvintele
            pipăindu-le pe întuneric...

            Se ruga în tăcere.


vineri, 18 februarie 2011

Lacrimi adunate

   



Cu o sprânceană
ridicată de o şoaptă,
gânduri leneşe
l-au năpădit
dincolo de poarta ferecată
a minţii
în liniştea străbătută
de un fel de zgomot surd -
lacrimi se adunaseră în ochi.

Reflecţia luminii


         



Cerul
fusese cuprins
de un fel de durere,
asculta lupta
ce se dădea
în trupul lui,
părea
că se târâse
în tristeţe
cu spinarea sfărâmată
încercând
să-şi alunge gândurile
din durerea
abia şoptită
ridicată
din măruntaiele ei
să-i dea
un imbold
vieţii
când lumina
i se reflecta
în ochii
pe jumătate
închişi.

Zorile iarna

          



Într-o
dimineaţă
uşoară
ca un fulg
văzuse
zorile
argintind
ferestrele.

joi, 17 februarie 2011

Curgeau fără teamă

     



Nicio clipire
în ochi
nu se vedea.
Doar
lacrimi calde
îi curgeau
încet pe obraji
şi vocea
i se transformase
în şoaptă,
cuvintele curgeau,
se mişcau
printre cioburi
lipsite de teamă.

Ploaia izbea

                   



Din învălmăşeala
cenuşie
radia
lumina
când smulgea
frunze argintii
de pelin
şi avea
impresia
că s-a trezit
dintr-un somn
privind
ploaia
care-l izbea.

Inconştienţă

  



Ca un om
care culege flori
într-o gradină amestecată,
îi umblau pe faţă
impulsurile ca furnicile
când privirea era pustie,
cufundată într-o ceaţă
de foame,
sunete
şi culori vagi...

Nu era conştient de nimic.


miercuri, 16 februarie 2011

Triumf





Ploaia cădea treptat,
umbrele alunecau
şi îi băteau în spate
cuvintele straniu alese,
sângele îi înţepa obrajii,
îi alerga fierbinte prin braţe,
vocea lui era un cântec.

Vorbirea vieţii





Oprit
din fluxul
nebun de cuvinte,
osul maxilarului
de sub tâmplă
îi ieşea în afară.
Trebuia să-şi închidă mintea
şi să-şi pecetluiască
inima împotriva vieţii
ce curgea... ca o vorbire.

Procesul resemnării

                  



Adâncindu-se
rapid în tristeţe,
a rămas în amintire
doar cu o tăcere caldă.
A crezut
că poate să polemizeze
cu moartea
rupt în bucăţele,
în procesul resemnării.

marți, 15 februarie 2011

Transferul lumii


           



Colţurile gurii
erau uşor ridicate
într-un zâmbet sarcastic,
lipsit de lumină
şi trupul
se zguduia şi suspina
de spaima ce a început
să apară
prin colţurile minţii tensionate
ca nişte corzi întinse,
încredinţat
că lumea poate fi
transferată pe hârtie.

Zvâcneau roşii şi umede





Zvâcneau venele gâtului
să poată să-şi retragă cuvintele
în gât şi în minte
când a pătruns prin ceaţă
cu o privire de dorinţă transparentă
şi nevoit să respire pe gură
căci ochii se făcuseră mai mari...
erau umezi şi pleoapele roşii.

Dăltuită

   



Era regele vieţii lui largi şi spaţioase.
Îşi construise în minte
imaginea dezgropată din trecutul prăfuit
când şi-a răscolit memoria
şi-şi auzea bătăile inimii în urechi
iar ochii prindeau lumina
în gura cu colţurile uşor ridicate părând ... dăltuită.




luni, 14 februarie 2011

Alungare interminabilă





    Începuse să simtă o nelinişte
    când lumina a năvălit înăuntru
    şi ultimele picături de rouă
    se uscau la soare
    părea interminabil
    târşindu-şi picioarele
    să alunge tăcerea
    devenită lipsită de expresie.

Înşiruire... lentă

  



Pe scaun
cu privirea aţintită în gol
ochii priveau pe sub pleoape
un fel de nimb
într-o părere de zâmbet
a nervilor braţelor
din înşiruirea
lentă de momente... ale zilei.


Rădăcini adâncite

                      




                Lăsa în urmă
                o tăcere pustie
                cu buzele ridicate
                într-un zâmbet permanent
                iar rădăcinile -
                adâncite în prezent.

duminică, 13 februarie 2011

Vocea



Îşi lăsase capul în mâini.

O fărâmă
din vechea teamă
s-a trezit din nou.

A intrat ca o umbră,
pătrunsese în această imagine
şi o spulbera.

Parcă i se scursese
tot sângele din vene.

Noaptea
se tot foia neliniştit
cu pleoapele de sus lăsate.


În toamna ce-a început
să scuture frunzele copacilor,
viaţa făcuse să-i apară riduri.


Şi vocea ce tăia ca o lamă
în scurgerea timpului,
deveni o... litanie.

Amestec

               


Bărbia
îi făcea umbră pe gât
şi ochii păreau
că nu au pupile.

Îşi pusese
coatele pe genunchi
şi îşi sprijini capul în mâini
spărgând liniştea nopţii.

Simţea priviri care veneau de peste tot.

Era un amestec de sălbăticie şi blândeţe.


Pentru el

  



Cuprins de furie,
mintea lui plutea în ceaţă
cu vocea ce cobora până la şoaptă.

Trebuia să-şi controleze respiraţia.

Pentru el, timpul
părea că... se oprise.

sâmbătă, 12 februarie 2011

Îngăduia

          




Cu ochii speriaţi şi gâtul uscat
îi îngăduia minţii sale
să-şi umezească buzele
biciuind spiritul şi nervii,
trupul şi umbra,
încurcături şi pericole fără nume
cu capul în jos
şi bărbia sprijinită în piept.

Rază jucăuşă

      




Ca o scânteie în creier
se frâng şi se scufundă adânc în noroi
când îşi acoperă viaţa cu val amăgitor
lumea ce cade-n dezamăgire
privind prin tunelul lung al ochilor
şi-o rază jucăuşă îi cade pe faţă
şi-i acoperă vederea.

Amintiri în colţurile gurii

 




Amintiri neclare
voiau să întruchipeze puritatea,
căpătau o înfăţişare răscoaptă
în liniştea crizelor de isterie
din noaptea-n care
avea impresia că putea simţi
şi înciudat
a plecat nederanjat de oboseala exasperantă
a niciunui zâmbet deschis
ce nu i-a ridicat vreodată colţurile gurii.

... a stat

          



În năvala sa,
începutul şi sfârşitul de zi
şerpuiesc răsucindu-se
prin mijlocul ei.
Să fi jucat un rol?
Timpul ... a stat.

Prezentul şi viitorul simţind...






Prinşi între mândrie şi uimire
prezentul şi viitorul se înfăţişau
înghiţind timpul.
Îşi ridicau greul trup de piatră
fugind târând îngrijoraţi picioarele,
cuprinşi de panică, cu capul în jos.
Se simţeau mai aproape
de vârtejul creat de ciclul
naşterii şi al morţii.
Schiţau un zâmbet slab.

vineri, 11 februarie 2011

Pluteau... în sus

 




Cu faţa
suptă şi tristă,
scăldat de valuri
de repulsie,
fu cuprins
de ameţeală.

Scuturat de greaţă
trebuia să-şi adune
laolaltă gândurile...

Prin nivelurile
joase de nori,
figuri spălate
de orice
intensitate emoţională,
forme străvezii
pluteau... în sus.

Suflete condamnate (Judecata)


       



Auzea de la distanţă
zumzet de voci.

Suflete condamnate, ghemuite,
aşezate într-un colţ
păstrau un aer  răcoros.

Cu o intensitate
care ar fi putut
să străpungă creierul,
şuvoaie de trupuri se înălţau...

Lumina schimbătoare

   



Îşi simţea
dinţii clănţănind.
Prins în trecerea
dintre vis şi realitate
cu ochii scufundaţi în orbite,
se infiltra
pe marginea nesigură
din cupola lumii
să prindă...
lumina schimbătoare.

joi, 10 februarie 2011

Atitudine senină

        


Stătea întins
într-o atitudine senină
asupra vieţii
cu ochii
deschişi de uimire.
Cu buzele strânse
ar fi vrut
să oprească
orice cuvânt sau gând.

Scânteia vieţii

    




Inundat de ploi biciuite de vânturi,
cursul vieţii omului
se mişca asemenea unei fantome printre vii.
Vorbea de unul singur -
un lanţ continuu de carne vie...


Forme neterminate




Nicio amintire amară
a agoniei
în piaţa timpului
într-un ciclu continuu
de naştere şi moarte...

Îşi încleşta pumnii
în afara tărâmului timpului
străbătut de sânge.

Pulsând
de viaţă fără niciun
semn al neliniştii,
trebuia să se proiecteze
în formele lui  neterminate.

miercuri, 9 februarie 2011

Revărsare aproape lichidă

     



Stătea
absorbind revărsarea
aproape lichidă a gândurilor,
cu ochii acoperiţi de pleoape grele
privea lung chipul transpirat şi îngreunat,
îşi încuia porţile minţii
stăvilindu-şi lacrimile sărate.

Prins

    



Cu buzele tremurând
se chinuia să formeze cuvinte,
un şir neîntrerupt de observaţii
turnate,  plin de un fum gri, subţire,
era prins între uimire şi începutul pregătirii,
era între viaţă şi moarte.

Linişte absolută

 




Schiţa un zâmbet reflectând timpul
şi tremurând se îndrepta spre o linişte absolută.

În ochiul gol cu pleoape grele
avea o umbră de melancolie.

Aluneca peste o lume izolată.

marți, 8 februarie 2011

Neliniştea

 




Cu ochii închişi ca într-un somn liniştit
şi gura mică pierdută în imensitatea capului,
faţa îi arăta neliniştea în lumina prea difuză.


Savura ţintuit

          



În liniştea lui goală
savurând albastrul
calm, stătea ţintuit
cu respiraţia tăiată
de uimire şi încântare,
cu lacrimile
năpădindu-i ochii.



Umbra unui zâmbet

 




Într-un schimb de priviri neclintite
în spatele lui, cu faţa răvăşită
din această sufocare singuratică,
ochii i se măriră plini de uimire şi trişti.
Era doar umbra unui zâmbet.




luni, 7 februarie 2011

Confuzie

           



Un zâmbet fantomatic trecea din ochi
în colţurile gurii unei figuri goale
în ploaia bătută de vânt.

Stătea într-o confuzie totală.

Zâmbet smuls

 




Pentru a-şi smulge un zâmbet
amuzat de seriozitatea mohorâtă,
se zvârcolea neliniştit în noapte
fără să ştie încotro i se îndreptau paşii.

Teama de moarte


 




În aşteptare rămânând nemişcat
multă vreme imposibil de definit,
nu-şi simţea teama de moarte.

duminică, 6 februarie 2011

Tărie de piatră

 




Sugrumat
în patul
sângeros
al vieţii,
stors
de putere
şi ciudat
de singur
se simţea
privind lumea
cu o tărie de piatră.

Amorţită de somn





Într-o expresie sumbră,
frământându-se în mintea lui,
limba era amorţită de somn.

Căzut pe gânduri

 




În fiecare lumină nouă
faţa i se făcea purpurie
atârnând peste o gură cu buzele crispate
căzut pe gânduri.

sâmbătă, 5 februarie 2011

Lumina căzând

         




Cu o expresie nedumerită
mişca faţa pentru râs, zâmbet, lacrimi, durere.
În timp, raza palidă
a lacrimilor de frustrare i se îngrămădea în ochi
cu buclele vag sugerate
căzându-i pe umeri, lumina.

Răceala





Ţintuit locului,
transpiraţia i se prelingea în ochi.

Carnea i se strânse de oase.

Se lupta încet cu trupul ţeapăn
şi simţea o răceală cum nu mai simţise,
o răceală plină de emoţii, dură...

Respiraţie împietrită

     



Rămase
o clipă împietrit
cu respiraţia
sacadată.

Acum,
invadat
de o căldură interioară,
se simţea sterp
fiindu-i brusc frig
cu riduri adânci
brăzdându-i faţa prinsă
într-o îmbrăţişare.

vineri, 4 februarie 2011

Liniştea

         



Îşi târa
picioarele
cu respiraţia
normală
fără suspine
şi oftaturi
să atingă...
liniştea.

Licărire neobservată

               



Cufundat
în amărăciunea
senzaţiei de gol,
respiraţia... i se schimba.

Asculta absorbit buzele
schiţând un zâmbet vag,
văzând lacrimi ieşite,
neobservate de nimeni
licărindu-i în ochi.

Rostind, risipind...





Inspira adânc
simţindu-şi stomacul
strâns de nelinişte
în răcoarea serii
tremurând
ca scuturat de friguri
în tensiunea mâinilor,
cu gura asimetrică
rostind, risipind...
energiile acumulate.

joi, 3 februarie 2011

Încercare

   



Cuprins
de o disperare amară,
simţea lacrimi fierbinţi
înţepându-i ochii
atunci
când se schimba lumina,
chinuindu-se
să-şi deschidă pleoapele,
să blocheze afară
lumea şi realitatea.

Criza





O tensiune explozivă
îi lumina
colţurile întunecate
ale minţii.

Privitorul
putea vedea
şi simţi... criza.

Întârzia înainte

   



Cu genunchii
strânşi sub bărbie,
îşi încleşta dinţii
lipiţi de buza lui mare
şi-şi lăsa capul pe spătar
ascultându-şi propria voce
primitivă şi ţeapănă,
când picioarele...
întârziau înainte.

miercuri, 2 februarie 2011

Gândul


    



Cu o voce molcomă
din cuvinte potrivite,
se înfiripa...  gândul.

Dispoziţie blândă





Cocoţat
îngenuncheat
pe marginea lumii
cu soarele
încălzindu-i faţa
cu trăsături grosolane
într-o tăcere profundă
fără nicio fărâmă de suflet,
controlat din umbră
îşi umezi buza de jos
într-o dispoziţie... blândă.

Înger păzitor

                           ei, Mădălinei

În ochii cu pleoape grele
absorbind căldura soarelui,
orele treceau.

Dădeau o lumină caldă
într-o letargie completă.

Se lăsa purtat de reverie
după o tăcere îndelungată
cu sufletul vrăjit
numai de el ştiut,
în gând mereu
să urmărească defilarea
îngerului păzitor.

Îşi trecu mâna cu mângâiere
ce se desfăşura după el.

Îl făcea să simtă că viaţa are sens.


Se simţea cuprins,
insuflat cu viaţă,
tremura ca frunzele-n vânt,
se topea... în ultimul popas
când surâsul reapare
fără de sfârşit într-o zi
cu simţământ omenesc
însoţind taina răsfăţului trecător
încetinind pasul
cu o loialitate încăpăţânată.

Mângâia emoţionat,
se mişca-n armonie,
deborda de viaţă...

Liniştit şi nemişcat,
avea impresia
că întreaga încordare este acolo,
rezistenţa de care se simţea în stare.

Nu era în el niciun gând
să se vadă din nou afară
cu pasul mărunt.

Un mare strigăt de...