duminică, 23 iunie 2013

Rusalii…




şi

au trecut 50 zile
de când Tu ai înviat

şi

ne-ai lăsat
să ne (pre)umblăm
în noi cu noi
să ne găsim

şi

Duhul Sfânt
ai coborât
peste noi toţi

şi

ne-ai învăţat
să ne rugăm
împreună

şi

Biserica Ta,
în noi să construim

şi

usturoi
să ne ungem
încheieturile, porţile

şi ielele să nu pătrundă

vineri, 14 iunie 2013

S-a spart cerul…



poarta s-a deschis
şi El

S-a Înălţat !

A stat
cât să (ne) ierte
şi (ne-)a învăţat
să (ne) iertăm.

De sus
El ne priveşte
şi ne-ndreaptă

din ale vieţii încercări

să ieşim,
să trudim,
să sperăm,
să credem,
să iubim,
să iertăm

şi-n Împărăţia Lui,
curaţi să intrăm.

Ajută-ne,
Doamne
în rugă

să (ne) iertăm,
să (ne) vedem

calea-Ţi

s-o urmăm.


miercuri, 12 iunie 2013

Pleoapele...


se plouau în gură
după ochii
stabiliţi
ca şi oglindă
de aproape o săptămană
în statul-nestatul
pe patul-scaunul
aflat la capătul
trupului în (re)animarea
sufletului.

Aştept
oglinda ochilor
să se umple
de lacrimile cerului
să mă pot odihni înnotând

până la capătul lumii…

pluta.

Noaptea...

salonului  de spital,
privea
pe marginea
patului

însoţitorul suflet
al pacientului trup.

Picotind printre cuvinte,
îşi lega mâna
de trup
să-i simtă convulsiile

prin masca oxigenului.

Mă aflu...

sămânţă implantată
adânc în pământ

legat de cer
cu bramula
cordonului

de perfuzia
ce-şi picura stropii

neîntrerupă

viaţa-ncet
se prelinge

cu iubirea…

sâmbătă, 1 iunie 2013

Te strig…



te strig copilărie
cu glasul copilului din mine
sub fiecare poartă-n doi- eu şi el

de la Măr

strigăm,
adânc,
prelung,

albastru cuprins
în cerul de stele
boltit în coviltirul
clipelor ce trec
mărunt şi iute

amintind
păcatul
din început
când

doar copii
ne jucam
zburdând
printre săruturi
din poartă furate

clipind
cu ochii şăgalnic

râvnind

tremurul trupului cuprins
din creştet până-n tălpi,

fulger
amintind
din când în când
că suntem

(doar)

copii.