luni, 26 noiembrie 2012

Infinitul iubirii





Iubire, răsari.
N-am să-i ajung niciodată.
Fug spre tine,
Iar eu
Nu eram un oarecare,
Iar stelele burează încontinuu
Toamnei, în tăcere
Una cu pământul
Lumini şi umbre.

Iar eu rămân răspunsul copilului, mereu…
Un copac ce-l priveşte pe Dumnezeu, zi şi noapte.
Bucata asta de stârv obosit
Învăţând alfabetul iubirii sub ape
tăcit în labirintul nesfârşit.
Iubiri răstignite, ieri, pe cruci
În acest univers- Arta Conversaţiei.



           Colaj-acrostih realizat din câte un vers (încercând să păstrez forma, timpul şi semnele de punctuaţie, doar 2 sau 3 modificări) al câte unei poezii din majoritatea participanţilor la antologia Artei Conversaţiei - Infinitul Iubirii.

                                    Bibliografie- manuscris antologie- Infinitul iubirii


Arta conversaţiei





Azi, a venit îngerul.
Respir pământ amestecat cu apă.
Tu, suflet neînvins,
Arcuş m-aş face să te cânt…

Cu tălpile citesc în petale de mac,
Oameni ce strigă şi acum
Nimic din ce simt:
Veniţi la anticariatul de noapte!
Era târziu să se ascundă
tăcite pe o bandă stricată,
Sentimente vremelnice
Abia crescute.
Totul s-a petrecut lângă o uimitoare lumină.
Iubiţi-le chipul şi tăcerile uitate.
E-o altă zi de împrumut,
Iar dorul îl despici în noi cărări…
 



           Colaj-acrostih realizat din câte un vers (încercând să păstrez forma, timpul şi semnele de punctuaţie, doar 2 sau 3 modificări) al câte unei poezii din majoritatea participanţilor la antologia Artei Conversaţiei - Infinitul Iubirii.

                                    Bibliografie- manuscris antologie- Infinitul iubirii