joi, 31 martie 2011

TUDOR DIACONU




Temerea’n braţe mă frânge
în grotescul grotesc înnăscut
sub clorofila mării de sintagme
necunoscutului samăn atotputernic
peste creştetul insulei ameninţate
în hohot totem
de când soarele şi luna
recunosc umbletul,
cum aerul turteşte’n poli pământul
sub ape, sub vânt
în limbi aspre de foc, îmblânzit,
în templul tăcerii
din seară în zori, din zori până’n seară
sub ziduri de gheaţă
şi scârba m’apucă de umeri
coborându-mi trupul în sine
ce se vrea, oricum, să fie…
şi-nchid somnu’ ntr-o carte.











Bibliografie : Continentul uimirii,
Editura Solstiţiu, 1999

ION BĂNUŢĂ






În papuci de-argint
am furat văzduhul
din oglinzi divine.

În cer se duşmănesc culorile
şi apa de aur plânge-n zăvoare
din descânt deochi
întredeschideri de Brâncuşi
unde plâng nebunii.

Să aud ce-mi spune adâncul albastrului
din patima lumească neagra îndoială.

Am adunat din Argeş flori şi vis
să zideşti iubiri în iconostase
din părăginire şi culoare de amar
în pământul dintre miresme
pe unde râd şi plâng rapsozii
între maluri triste de abis...
nici timpul să nu mă mai doară.








Bibliografie : Panoramă-n dor de omnişoara Pogany (Olimpul diavolului), Editura Albatros, 1977

miercuri, 30 martie 2011

IUDITA DODU IEREMIA





În noaptea mea polară
mă înalţ copac între copaci
înfigând degetele în aer.

În străfundurile fiinţei mele
îmi sting setea la izvor de cucută.

În întunericul ochiului meu stâng
pribegesc ascuţit
în mişcări rotitoare
lipite de ramurile tale
fără zbor, fără cărare.

Într-un dincolo-de-dincolo,
zorile-mi joacă-n roua de pe iarbă.

Împlânţi dalta în trupul meu
şi numărând din cap în cap,
sunt absorbită de ploaia acidă.











Bibliografie : Ultimul e-mail,
Editura Tiparg, 2008

VALENTIN PREDESCU





Mă voi plimba numai pe şanţul adâncurilor
cum se tot leagă de idei
de dor de pământ şi de os,
am să arunc salivele pe-a voastră frunte
din muntele zeic
în întunericul aprins, în spaţiul eternic
la gândul pradei zadarnic sperate
pentru că după-aceea, toate
nebănuitele stânci vor ataca de jos în sus pogoane
din îndepărtarea din care tu cauţi să suferi numai
o moarte de poet nu poate fi desprinsă decât
în sufletu-mi plăpând nicicând nu te-au durut,
dar foarte curând, simţeam că mă voi întoarce pe
dincolo înlănţuit de simfonii.















Bibliografie : Temniţa şi Gustul,
Editura Tiparg, 2008

marți, 29 martie 2011

GLIGORE CONSTANTIN





În patul meu plin cu păcate amărâte
având în ochi câteva scene din viaţa mea,
umblau prin sfinţenia lucrurilor
pe malul ireal al memoriei
fotografii dintr-o altă existenţă,
cărora nu le pria schimbarea la faţă
cu braţele împreunate ca o antenă
unde mă rog pentru sufletul adormitului eu
privit prin fereastră.
Poetul nu doarme niciodată.



















Bibliografie :  Cartea de muncă a unui bufon,
                               Editura Paralela 45, 2002

FLORIAN STANCIU




În semnele ce te poartă spre inima mea cititorule
tu mereu m-ai pierdut de toţi de toate
                         şi de tine însuţi
dându-le de-a tumba mai pe-aproape mai departe
pe când furtuna îşi aleargă cetele de nori
şi-şi cere dreptul la roua şi răcoarea frunzei
în sus şi departe deasupra şi dedesubt cum mugind
                         tropăind mereu fără noimă
şi saţiu te iscodesc şi se-abat spre tine mai degrabă
nepoftite linii puncte litere furnicar în cuibarul
de umbre şi reverberaţii al geamului smuls
de pe un tărâm şi zvârlit pe altul umăr lângă umăr
                         piept lângă piept
scăpărând raze şi întreţinând flăcărui unde e
unde o fi strig şi alerg pipăindu-i urmele când
                         tăcerea şopoteşte despre sineşi.














Bibliografie : Poemul care îşi citeşte cititorul,
  Editura Paralela 45, 2001

luni, 28 martie 2011

ION MĂDĂLIN ONIŞOARĂ





Din jocul de nebuni
pe iarba înrourată,
a rămas cu tăcerea umbroasă
la rădăcina arinilor
printre atâtea nonsensuri
şi spirale abstracte fiindcă
la unul din capetele
de împietrire a orei,
ceva mărunt, neliniştitor, există
şi-n lucrul de catran al fiecărei străzi
în ape primordiale, îmi seamănă mie
la un capăt de umăr
în pereţii abrupţi, umbrind sufletul
ca la vuietul unei gigante cascade
atât de uşor ademenită,
golită de foc
şi pusă în bătaia soarelui...,
o nuanţă curat organică.
Mâine poate se va risipi ceaţa...











Bibliografie : Ierburi şi spini,
Editura Paralela 45, 2002

FEVRONIA NOVAC






O să mă dezinhibez
în faţa paharelor uriaşe
când tu
îţi sugi degetul mare
în burta mea mijlocie
şi respir adânc
şi mă îmbărbătez
în prezenţa fantomelor
şi ţi-e bine
şi plăcut aşa
în jurul setei mele
în care cu toţii luptăm
să stea ploaia între lentile
ca să nu-ţi fie teamă
de puterea
pe care descoperi că o ai.













Bibliografie :  Marie,
 Editura Paralela 45, 2007

duminică, 27 martie 2011

ION POPA ARGEŞANU





Pe Calea albă a Laptelui coboară
în casa mea o noapte de noroc
s-aprindă dinspre marea mişcătoare
în carnea-mi arsă de păcate,
lângă ochiul pădurii
gol al bănuielii luminat altadată,
când, poetul smulge din umărul îngerului,
spiţa seminţei de somn
ce încă luceşte în oasele verii
întâmplându-se stingerea sângelui grai
din imaculatul crin în putrezire
a gândului care mă doare,
mângâind ţărâna
în nemiloasa lume-ntâmplătoare.















Bibliografie : Sub roţile ursei,
Editura Paralela 45, 2001

SPIRIDON VOINESCU





Mi-am săpat în carte, pentru mâine, drum
Orbecăind prin labirintul vieţii,
Să-mi mai ţină curajul, să mai doară, să strig
În poziţii de somn cu tâmpla spre... stele.

Pentru  nişte oase-ntr-un munte,
Dezgropăm rădăcini care-atinse mă frig
Până  nu-ncep să-mi crească-n cale stânci,
Dar ce păcat de vară, de iarbă şi de... crâng.

Singurătatea moare sub ochii avizi
Când anotimpul ferice se naşte în priviri
Iar eu, şocat, mai încercam o dată
Ca să primesc din toate doar... puţin.















Bibliografie : Încă visător,
Editura Paralela 45, 2000

sâmbătă, 26 martie 2011

MARIN RĂDULESCU






Înrolat
voluntar şi căzut eroic
cu arhitectura de tip futurist,
mi-a trimis
un cadou foarte frumos
după  câştigarea alegerilor
cu proprii elevi
tâmplari sau pădurari,
căci,
ocupat până peste cap,
nu ofensează pe nimeni
cu falnicul buget
când, totuşi, încălecat
prin implicare, prin descoperire
pentru o potlogărie
dacă l-ai feri la o depăşire,
  facă politică
filozofică, foarte greu de decodat
în intersecţii, la semafoare
cu plecăciuni
şi cu gargare...







Bibliografie : Lumea, pe dos...,
Editura Pământul, 2008

MARIUS LĂZĂRESCU





În lume purced ca într-o altă lume
cu pârgul inimii pe tipsie
lăsat să mângâie gândul
regăsirii fulgilor în substanţa râului tare…

Într-o iarnă străină, a altcuiva,
mă odihnesc în gherghef
cu haina sufletului meu
din taina vieţii rânduită la vederea
poeţilor peste care calc neatent
într-o desăvârşită limbă moartă
şi menuetul sălciilor
(dovedite rude adeneului meu rătăcit)
cu blues curat în păru-mi pădureţ...

Uitând să-mi amintesc
pe strada scurtă, îngustă, mare
cum să-nvăţ să iubesc
izvorând din lucruri
şi visând flori arctice depigmentate, deflorate...

Încântând mut şi magic lauda somnului
cu artera seacă tăiată
când ieşea din zăpadă o zi, o secundă anume...

Pe preş întârzii, dorm şi mă hrănesc...



Bibliografie : Blogul lui Marius Lăzărescu,

vineri, 25 martie 2011

AUREL SIBICEANU




Asfinţitul îi împodobeşte mâinile galbene
aducând pe braţe un leş de lumină
prin ochiu’ lui de vânturi spălat
şi-n care-au jucat minunile lumii, atâtea.

Aşezându-l-n lacrămi cum pe patul de moarte
pâlpâie apa în urmele ciutei
ca-ntr-o limbă uitată, stând de vorbă
cu sărăcia pe drumuri de cer,
îndoliind facla de nuntă, libertatea din chip
aidoma dintelui din patria sa - muşcătura
ce sta sub coapsă, în feude.

De bună seamă că nu, de bună seamă
roua se iveşte în zori aidoma săgeţilor
în bătrânul spre care duc pe scut
nesăbuit alunecând printre muguri
în osemintele lui prăfuite... între ziduri.












                        Bibliografie : Cartea făpturii, 
                             Editura Paralela 45, 2001

MIRCEA BÂRSILĂ







Iată-l în rolul de dirijor al fanfarelor de culori ale toamnei
verzi şi care sare prin iarba jilavă, atingând-o succesiv
cu un picior de cerb, iar celălalt de lup, o grotă obscură
                        în loc de gură...
şi zulufi de talas, sub soarele întunecat al rindelei
cu fâşii de verdeaţă şi ogoare arate de cerbi
în timpul vijeliilor ivite din senin
                       când este schimbat decorul
în lungul scării ce coboară în Infern
lângă flacăra neliniştită a lămpilor, în noapte, îndurare,
când zboară ca o buhă pe fereastra deschisă
                       în care se surpase pământul
care l-a învăţat cum să iasă şi să intre, înapoi, în el
pentru orele din care ţâşnesc, în anumite momente, abisuri
                        cu un poem prăvălit peste sine.











             Bibliografie : Monede cu portretul meu,             
                                      Editura Pământul, 2009

joi, 24 martie 2011

MAGDA GRIGORE





În visarea mea asumată
de ieri şi de azi,
îţi lasă doar sângele căzut,
aproape negru
de nonşalanta acomodare
cu propriul destin
şi-nfăţişarea de-o zi,
de o imagine,
de cine era în locul meu ieri
în tot mai complicata ignoranţă
a omenescului. Pământul sterp
şi disperat la nerecuperare.
El fuge pe sub coaja apelor
mereu în paralel,
în apus suferind o dată cu mine,
inutil,
de chipul meu revoltat
ca o cascadă cu apele ei
în percepţia
unui spasm neştiut
între-nceputul şi sfârşitul lumii.








Bibliografie : Identitate de tranzit,
Editura Paralela 45, 2004

ŞTEFAN ION GHILIMESCU






Voi lansa ordinul de înflorire a nisipului
să intru să evoluez pe pânza nudă a morţii
cu ochelarii în mână, dar
scufundat în oglinzi leneşe
cu un cordon îngust tăindu-mi răsuflarea
pe pavimentul micului port, de după
vertebra preistorică a lui Adam
peste patul meu surpat, o, dar varul
însângerează o frunză în borhotul
ca o suspendare a pedepsei ca un
alint îngheţat pe scaun fără de stăpân
şi se pierde juneţea nesfântă, foamea de
chinuri madone puberale, pădurea zis-am
pe plaja însorită dacă aminte-ţi este-n slavă acum
un gând funest - corola mai tânguie-n horhote
din miezul zilei ca un cântec de străbătut
în gemene tulpini - nimbul Fecioarei
ales din mătasea cea mai fină,
ca o stea pe firmament...
de aur a smochinului în somn
şi limbul învaţă plutirea zeei -
se aude vie ruga Tatălui meu.






                Bibliografie : Lola Lolita Bonita,
Editura Cartea Românească, 2000

miercuri, 23 martie 2011

SORIN DURDUN




Nimeni şi nimic
                         nu străbate întunericul
cu tâmple îmbibate de sudoare
                         într-un inexorabil
dulce stil clasic cu ţigara
                         în colţul gurii aparent ridicol.
Cuvintele se golesc de sens
                         dincolo de lumina
veiozei cu pălăria trasă pe ochi
                         poate visând
într-o limbă a vechilor hrisoave,
                         obsesii
pentru cafeaua zilnică şi vei simţi
                         emoţia ajunsă
la paroxism peste tot ce-a fost
                         la început...
era Cuvântul, şi Cuvântul era...













Bibliografie : Poemul cel mai lung,
 Editura Paralela 45, 1999

VIRGIL DIACONU





Nici nu m-am scuturat
bine de glasurile nopţii,
ele mă pun pe jăratic şi tot
ele-mi dau foc, clipă de clipă
dacă nu vreau să-mi vărs
fierea în public, care mă plesneşte
peste ochi cu palmele-i luminoase,
fără îndoială, va trebui să părăsesc
această cină a umbrelor peregrin
prin cântecul mierlei, peregrin prin văzduh...
făpturi care trec grăbite
prin clipa mea, ca printre degete în afară
de flacăra ce-mi aleargă prin vene în timp
ce chipul mamei se amestecă
printre culorile amurgului.














                                   Bibliografie : Opium,
                           Editura Paralela 45, 2002

marți, 22 martie 2011

AMALIA ELENA CONSTANTINESCU



                       “ Mă iartă, Doamne, c-am văzut
                                      În timpul mult prea efemer!
                                                ... Eternitatea m-a durut
                                                Când Te-am uitat, acolo-n cer!...”

Motiv să stau
pe tâmpla unor nori
când piatra plânge ofilită
şi gândul are forma sufletului
proiectat într-un finit,
când inima mi-e goală ca o stâncă
şi timpul de teamă
parc-ar fi ocolit ceasul,
căci în gânduri
despărţirea nu-i permisă
şi agăţ noaptea de stele
cu aripi ce ard

pe suflet de lumină
din mâna-ncremenită
între trădare şi vis
cioplind secundele
în piatra caldă
a pasului ce-nlănţuie privirea
...sub pleoape.

Singurătatea-mi curge
ca cioburile-n mâini
şi-un înger alb deasupra-mi
...stă de pază.

Bibliografie : Durere în paradis,
Editura Paralela 45, 2000

TOMA BIOLAN





Pe umăr
îmi doarme romantică soarta
cu aripile poemului
ce se rotea
în căutarea de cuvinte
fără niciun abur în văzduhul tăios
de umbre stinse
şi mă cufund mereu
căzând ameţit lângă tâmpla pământului
din tihna adâncă
a mării molatice-n leagănul crâşmei
unde intră cam de-a valma anii
într-o stare de lacrimă grea
şi sufletu-mi
galopează cu frâul în dinţi...













   Bibliografie : Izvoare-n cer şi pe pământ, Editura Paralela 45, 2001