Nefiindu-i
somn în somn,
citea pe sărite
măsura trecutului
căruia îi aparţinea.
Mergea
înaintea timpului
ce însuma
toate orele
adunate la un loc
ca umbra
care se întindea
pe spinarea lui
din discrepanţa absurdă
în care şi-a asigurat
eternitatea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu