Picioarele
aleargă pe brazda bunilor
acoperită
de astfaltul din noi.
Prin crăpăturile ivite,
sufletul lor creşte,
m-agăţ,
mă-nalţ
cu roşul ce curge prin vene,
stăpânesc orizontul galben
din privirea
cu cerul albastru
ce-mi dă nemărginirea
pe nori
cu degetele-mpietrite
s-aştern
râuri,
văi,
munţi,
dealuri
şi
păduri.
Din suflet strig:
sunt Român!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu