Lumina ( din întuneric)

Chinuindu-mă

să-mi înăbuş în grabă

câteva lacrimi

ca dup’o ezitare agitată,

totul era nemişcat.

Cu simţurile

tulburate de nelinişte

şi răsuflarea tăiată

de o aversiune

de netrecut a umbrei

cu nuanţă  întunecată,

faţa scăldată de lacrimi

zburda în lumina gălbuie

ce se-ntrezărea

printre obloanele norilor.

Impulsul agoniei (zămislirea)

Impulsul agoniei,

într-o fâşie palidă de negură

printre zăbrelele norilor,

pluteşte vag.

Amestecul de patimă înverşunată

de o lugubră pioşenie,

dureros şi zdrobitor

în umbrele adânci

ale lungilor plimbări

în după-amieze friguroase,

se zămisleşte.

Din beznă (… spre lumină)

Înăbuşind temerile,

nimic nu-i tulbură tăcerea

din bezna continuă

să-mpingă cu puterea gândului,

dintr-o lentoare teribilă,

lumea din privirea oarbă.

Unda de regret

 

Alunecând incontrolabil,

secunde interminabile

înghiţite de noaptea de dedesupt,

ating propria umbră.

Păstrarea liniştii

 

Incapabil

să facă vreo mişcare,

cu faţa scăldată

de lacrimi şi furie,

în unduirile

negurei de dedesubt,

avea gura plină de sare.

Tremurul minţii (… pe hârtie)

Fundalul întunecat

aproape imperceptibil

unei priviri reci şi inexpresive,

trăda satisfacţia

lăsată de umbra disperării

gemetelor printre lacrimile

reproşului tânguitor,

gândirii imperfecte,

mâzgălind frenetic hârtia.

Emoţia lămpii

 

Copleşitoare teamă

pătrunse din intesitatea

luminii palide

a fâşiilor de lumină

din lămpi arcuite

într-o voce

lipsită de emoţie.

Secunde… -le

Înfundate mai adânc, pare că,

secătuite de puteri, 

secundele se târau

într-o lentoare teribilă

în bezna continuă

din lumina slabă

a stelelor.

Registru de emoţii

 

Stupoare.

Prin cenuşa fumegândă,

umbra îi străbătu chipul

lipsit de expresia

genei de lumină.

Şocantă revelaţie.

În sus

 

Într-o linişte mormântală,

cufundat în gânduri

golite de expresie,

printr-o spărtură a norilor

privea… în sus.

Urcuşul

 

Golit de emoţii,

incapabil

să mai aibă vreo teamă,

în întuneric,

ascensiunea anevoioasă

era o fâlfâire de aripi

spre neant.      

Privirea oarbă

 

Sprâncene încruntate

înălbite de vreme

se înşiruiau,

ignorând cu desăvârşire

privirea deja oarbă

a vieţii

de deasupra ochilor.

Frica

 

Cu o privire

aproape tristă,

urmărind

încet,

coarnele şerpuite

simţind

empatia palpabilă

a gândurilor,

ar fi vrut

s-o alunge

cu puterea minţii.

Iluzie magnifică

 

Se contopea imperceptibil

într-o imcompatibilitate absurdă,

puterea unei şoapte

prelinsă-n lumina cenuşie a minţii

şi scârţâitul paşilor…

Negura de gânduri

 

Într-o beznă impenetrabilă,

un chip inexpresiv şi sever

cu mişcări şerpuite

vuia prin ninsoarea minţii

smucind convulsiv braţele

văzduhului înnegurat de gânduri.

Timpul

 

Mijii ochii

în spaţiul friguros,

întunecat şi sumbru.

Timpane încordate

în aburul respiraţiei reci

suflă în creierul minţii

născută din cea mai cruntă

disperare

a singurului lucru

ce lipsea…

timpul.

Sfârşitul

Înăbuşind temerile,

lumina din ochi se stinse

aruncând priviri întrebătoare

spre soare…

Bănuiala

 

Venele de la gât

se umflară.

Zvâcneau

zumzăind umbra

buruienii minţii

ce se întreţesea

cu gândul.

Speranţa

Noţiunea timpului

se pierduse-n discul de foc

ce părea să rămână cocoţat

pe culmea îndepărtată

pe unde pătrundea aer

şi-o rază slabă de lumină

pentru a alunga

întunericul…

De-o viaţă

Aerul 

strălucea de transparenţa

sufletului ce sfida moartea

abrutizată în pasiuni feroce

plutind pe o apă nemişcată

de starea de nelinişte şi neîncredere

a unei obişnuinţe îndelungate

de-o viaţă.