duminică, 28 august 2011

Decalogul cuvintelor - poarta între spaţiu şi timp - II


Cu ochii minţii
privea în tăcere şi singur
zarea nedesluşită
din lumea agitată…

* * *

La umbra gândului,
sticlirea disperării
palidei reproduceri
în puterea privirii…

* * *

Simpatia pentru deprimare
era sprijin lacrimilor,
gândurilor nerostite.

* * *

Lumina scăpătată
printre zăbrelele norilor
înghiţea cu furie înăbuşită de linişte
urmele adânci ale tristeţii
într-o nepăsătoare indiferenţă
a întunericului nopţii.


          * * *

Afecţiuni smulse

din clocotul senzaţiilor,
frâu liber
prindeau
spre refugiul tăcerii
din temniţa…
lipsită de lumină.


* * *




Mărturisire a neputinţei
într-un zgomot înăbuşit
al gândurilor dureroase,
al unei minţi înceţoşate
de un suflet înşelat
de-o certitudine pierdută,
că noaptea trecea în zi.


* * *

Pâlpâia vag
o lumină ceţoasă
într-o tăcere grea
cu mişcări lente
într-o briză
răcoroasă…
luna lucea pal.


* * *



Uimit
de propria nelinişte
asupra unei privelişti
odihnitoare, preocupat
de propriile gânduri,
privind într-o
tăcere nedefinită
într-un timp fără viaţă,
elibera
mintea.

* * *


Cu o mândrie înfuriată
de tăcerea plină
de resentimentul
indiferenţei provocate
de insinuarea dorinţelor
degradându-se
într-o atitudine înţepată
în privirea oarbă
născută din cea mai cruntă
disperare a luminii
din ochii ce se-nchid
în noaptea căzută
peste ziua de ieri.


* * *

După al vieţii zbucium
cu strălucirea palidă
a unui altar de amintiri,
dormea adânc…