Alegere

 

Legănându-se cu gândul,

planta sămânţa îndoielii

lăsând emoţiile

să-i întunece mintea.

Vinovat ca păcatul,

trebuia să vadă

dincolo de ce se afla în faţa sa.

Cu o expresie încruntată,

nu ştia ce să simtă,

îşi alegea cuvintele...

Secundele tăcerii

 

Era

o tăcere

ameninţătoare,

părea

că umple golurile

unui izvor

de îndoială.

Murea

cu fiece

secundă

care trecea...

Inevitabil

 

Inspirând aerul

într-un sunet de sufocare,

a rupt tăcerea...

Nu putea să scape

de propriile gânduri,

stătea în aerul rece

perfect conştient

de inevitabil.

Întoarcere

 

Rămas

cu privirea pironită

pe umerii

ce se mişcau ritmic

şi pe vorbele

ce-i izvorau din gură,

simţea că s-a întors

la viaţă...

... pulsul

Cu o umbră

de suferinţă

întipărită pe faţă,

uşurarea

izvora dinlăuntru

ca un glob străveziu,

simţea cum îşi aude

pulsul în urechi...

Pe dinăuntru

Zâmbind

în sinea lui,

se îndrepta înapoi

în momentele de realism

şi simţea

cum se încălzeşte

pe dinăuntru...

(Ne)încrederea

Norul

de nelinişte

se condensa în frustrare.

Îşi sprijinea

capul în mâini,

zâmbind,

văzându-şi eforturile ochilor

ce priveau,

concentraţi,

figura în care se citea

încrederea.

Sub semnul întrebării

Sub influenţa

tensiunii emoţionale,

asculta şuvoiul de cuvinte,

simţindu-se singur,

într-un fel romantic

cu ochii

ce se încreţeau la colţuri,

concentraţi,

când asculta

mărturisiri care veneau

mult prea repede

ca să verifice

dacă sentimentul de linişte

era tot acolo,

să-l rânduiască

şi să-l pună

sub semnul întrebării.

Opusul rătăcirii

 

În rătăcirea minţii

trăgea adânc aer în piept

urmărindu-şi umbra

cum luneca pe lângă el.

Orele se târau cu viteza melcului

părându-i-se că zorii

nu aveau să mai vină niciodată.

Când durerea şi spaima

i-au invadat inima, încerca

să-şi imprime în memorie

(că) opusul morţii

este dragostea.

Timp topit

 

Cu o durere fioroasă

ce-i strângea craniul,

descria în aer

cercuri nefiresc de ample.

A întors spatele

înainte să poată vedea

zbuciumul dinlăuntrul ochilor

cu umbrele ce se lungeau

şi timpul

topit în neant.

În tăcere

 

Epuizat de toate resursele emoţionale

cu ochii pironiţi în umbre,

se sfârşea într-un ritm alert.

Zăcea ghemuit

cu genunchii la piept

şi braţele în jurul trupului.

Cu faţa tensionată

într-o grimasă de spaimă,

maxilarele atârnau

şi ochii

i se rostogoleau sub pleoape.

S-a închis în sine.

Îşi consumase furia

în tăcere.

Neputinţa iluziei

 

Nu mai era loc de iluzii.

Cuvintele se opriseră în gâtlej

şi nu putea

decât să numere

târâşul secundelor

cu muşchii gâtului şi umerilor,

să găsească puterea

de a rezista

până la următoarea

bătaie de inimă.

Îşi acceptase neputinţa...

Alunecare

 

Cu fruntea

frământată de griji şi confuzii,

viaţa îi aluneca printre degete

în amurgul ce se stingea rapid.

Legănându-şi

capul sfărâmat în palme,

nu mai simţea

decât un gol difuz

din trupul

scufundat de suspine.

O frică viscerală

umplea fiece secundă.

Pregătirea

 

Cu stomacul

ridicat în gât,

cufundat

într-o neagră disperare,

nu putea

articula decât nişte şoapte.

Când era să fie pregătită,

viaţa avea

să-i iasă în întâmpinare...

Nedumerire

 

În efortul

şi voinţa

ce se dizolva,

revenise printre umbre

nedumerit

de şirul de pete rotunde

care pluteau deasupra.

Inima izbea

cufărul pieptului.

Trecerea timpului

 

Trezit

într-o lume incertă,

s-a înălţat

spre lumina din întuneric

fără a putea

articula niciun cuvânt.

Scufundat

înapoi printre umbre,

se holba rătăcit

să simtă

trecerea timpului.

Promisiuni tăbăcite

Linişte

să-şi recapete respiraţia

după nodul din gât

înghiţit.

Nu vroia

să se arunce

în caruselul promisiunilor

vieţii.

Îşi luă capul

în palmele braţelor

tăbăcite de vreme...

Expresie de mulţumire

Privise

cu o expresie

de mulţumire pe faţă,

norii ce alergau

nebuneşte pe cer

dup’ o amintire pierdută

în negura timpului.

Furnicare

Îl furnica

gândul trăsăturilor rămase

împietrite într-un rictus

de nemulţumire.

Cu chipul

transfigurat de furie,

îşi mângâia barba

îngândurat.

Doza de vremuire

Îşi simţea

pleoapele din ce în ce mai grele

şi faţa golită de expresie.

Cu un zâmbet ghiduş

încerca să injecteze o doză de realism

când respiraţia era egală şi liniştită.

Pe faţa pământului

încă

mai vremuia.

Cu-vin-te-le

Chipul

neliniştit şi încordat

asculta

cu ochii închişi

cuvintele rostogolindu-se

deasupra lui

se spărgeau

se scurgeau

printre degete.

(Non)existenţa

Mintea

trecea pe pilot automat

cu umbrele

ce deveneau

din ce în ce mai lungi.

Gândurile negre îl bâzâiau

ca şi cum

l-ar fi măturat

într-un colţ obscur

al existenţei.

Străpungere

Întunericul

încerca

să-l străpungă

cu ochii

minţii.

Timp înspicat...

Când gura

mişcându-i-se ca unui peşte

cu răsuflrea scurtă şi rapidă,

simţi un nod de foc în piept.

În inimă

i se căsca un gol

întorcându-se

la adăpostul întunericului.

Îşi şterse de pe faţă

o peliculă de transpiraţie.

Simţea o scânteie de speranţă:

avea tot timpul din lume să-şi refacă viaţa.

Părul era înspicat în gri...

Pendula deşteptătoare

Cu privirea curioasă

şi atitudinea relaxată,

înregistra

ridurile de pe faţa

gândurilor pendulând

în risipirea

unui vis spulberat

de ceasul deşteptător.

Imagini în bucăţi

Avusese

impresia că se desface

în bucăţi.

Colţurile gurii

începură să se ridice încet

când vocea îi era înecată

de imaginile

care se derulau

prin minte.

(Ne)început de zi

Se trezea

simţindu-se golit

Sângele îi inunda obrajii

şi-n gura ca o linie subţire,

gâlgâiala se transforma

într-un suspin stins

Era îngrozit de durerea

de a-şi începe ziua...

Tic-tac

În plesnitura timpului,

Minutarul (minutul)

se elibera ca o grenadă

spărgând tăcerea.

... indiferenţă?!

Înfăşurat

în indiferenţă

cu faţa brăzdată

de riduri şi de umbre,

tâmplele

începură să-i pulseze

şi cu o durere furioasă

în piept, ochii

se umpleau

de picături mari,

fierbinţi

veneau

de parcă cineva

le-ar fi scos din inimă.

Încercarea

După

o noapte

de somn agitat,

inima

şi răsuflarea

şi sângele

îi încetineau.

Simţindu-se

ca o barcă

fără cârmă,

încerca

să-şi pună

o dorinţă

în cuvinte.

Cicatrici în suflet

Luptându-se

cu o durere pustie,

capul începu să-i zumzăie

şi inima

îi bătea puternic.

Se simţea

ca o mumie sculată din morţi

şi cu un nod în stomac,

privea viaţa.

Îl lăsase cu cicatrici adânci.