În rătăcirea minţii
trăgea adânc aer în piept
urmărindu-şi umbra
cum luneca pe lângă el.
Orele se târau cu viteza melcului
părându-i-se că zorii
nu aveau să mai vină niciodată.
Când durerea şi spaima
i-au invadat inima, încerca
să-şi imprime în memorie
(că) opusul morţii
este dragostea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu