luni, 7 noiembrie 2011

Timp înspicat...





Când gura
mişcându-i-se ca unui peşte
cu răsuflrea scurtă şi rapidă,
simţi un nod de foc în piept.

În inimă
i se căsca un gol
întorcându-se
la adăpostul întunericului.

Îşi şterse de pe faţă
o peliculă de transpiraţie.

Simţea o scânteie de speranţă:

avea tot timpul din lume să-şi refacă viaţa.

Părul era înspicat în gri...