Nălucire mistică

Cufundat

într-o nălucire

despre povestea mută

a pietrei aşternută cu imagini

cu fulgi tăioşi ca lama,

ochii s-au obişnuit cu penumbra

chipului

luminat

de înspăimântătoarea frumuseţe

a unui nimb

în limbajul acela

mistic

s-a ghemuit…

Ignoranţa somnului

Cu figura absorbită,

prin ochii lui,

a trecut lumea

atârnând pe buza prăpastiei

cu un zâmbet dispreţuitor

ca un corp desfăşurat în spaţiu.

Prins în ignoranţă, a căzut

într-un somn adânc…

Vremea...

Cu greutate,

rostind

cuvinte monosilabice

cu faţa alungită

şi acoperită de pistrui

într-un climat mental

de tulburare,

aştepta

să se piardă

în abisul

din vremea

ce cărunt

îmbătrânea…

Întindere...

Pălăvrăgeala

din el, era înlocuită de sunetul paşilor

privind

cu ochii înconjuraţi de cearcăne negre

de epuizare, cerul spuzit de stele.

Trase adânc aer în piept.

Un zâmbet i se întindea încet pe faţă...

Arcuire

Cu

picioarele

atârnând în gol

şi vocea scăzută

ce răsuna între pereţi, lumea

părea să se retragă din jurul lui.

Îşi aţinti privirea în întuneric

urmărind umbrele

ce ţopăiau

când

lacrimile

i se scurgeau

pe sub pleoape,

buzele se arcuiră într-un zâmbet...

Tăcerea clipei

Cu obrazul

lipit de tăblia mesei

şi faţa

strălucind de încântare

în lumina

ce crea

umbre lungi,

fusese

remarcabil de răbdător

când îl inundase

amintirea aspră şi nechemată...

rămase tăcut o clipă.

Hohotind uscat

 

Hohotind incontrolabil,

simţi un gol în stomac.

Viaţa, părea să tresalte în jurul lui

pe când întunericul

se furişa în jurul său.

Adâncindu-se

în apa până la bărbie,

i se uscase gâtul...

... temniţa

Cu mintea

înceţoşată

de chipul aferat

cu o simplă pereche de ochi,

încălzea

un baton de ceară

la flacăra unei lumânări.

Legănându-şi

picioarele, era atent

la detaliile vieţii cotidiene

din propria sa temniţă...

Întinerire?!...

Începea

să încărunţească

la tâmple.

Urmărea neliniştit

cu ochii minţii,

disperarea

timpului irosit.

Simţea

zvâcnirea fricii

şi arbora

o umbră de zâmbet

scuipând cuvântul,

lăsându-se epuizat pe spate.

Contorsionare fugindă

Înălţă

o sprânceană

când răsuflarea

îi rămăsese în piept.

Râse de expresia

de pe chipul

însemnat şi înăsprit

simţindu-şi inima

prinsă într-o gheară rece.

Contorsionat

într-o jumătate de surâs,

se luptă cu sine timp de o clipă

fugind prin ploaie.

Ticăit comprimat

Comprimat

între corpuri

cu un chip

alb ca moartea,

a dat frâu liber nervilor

înecând o clipă

din pendula ceasului

ce ticăia într-un colţ

al încăperii.

Zâmbet contagios

Cu urechile

răsunându-i

în faţa

prelungă

şi osoasă,

stătea

cu gura căscată

într-un

zâmbet contagios...

Rostogolire pironită

Silabele

se rostogoleau de pe buze

în somnul indus de durere,

acţionau ca un soporific...

Era doar

un privitor implicat emoţional

cu ochii duşi în fundul capului

până când bărbia, aproape

că-i atinse pieptul.

Rămase pironit o vreme

privind cuvintele

din vârful limbii...

În lumea viselor

Deschise ochii,

în beznă...

În şuieratul

aerului rece al nopţii,

simţea

că pleoapele umflate

şi durerea ascuţită,

au dispărut

în lumea viselor...

(Re)naştere

Văzuse

o umbră întunecându-i chipul

cu fruntea uşor încreţită...

privind retrospectiv,

aştepta cu ochii pironiţi

pe un zâmbet larg,

să renască.

Trăgând aer în piept

Îşi aminti

panica întipărită pe chip

refuzând să accepte realitatea...

după un moment de linişte stânjenitoare,

întunericul...

                      de culoare

fu cuprins de un vechi sentiment de satisfacţie

                                         a întrebărilor

care nu se mai terminau

faţa i se lumină într-un zâmbet

trăgând aer în piept.

Clătinare de vorbe

Alergând

de colo-colo,

aduna

picături de ploaie

pe limbă

lăsând

cu greu să-i scape

vorbele

clătinate din cap...

Era furios pe sine...

Cu mâinile

sprijinite pe umeri

şi ochii

adânciţi în fundul capului

părea cuprins

de o nemişcare stranie

când cuvintele

se întorceau asemenea

ecoului într-o peşteră

era furios pe sine...