luni, 19 decembrie 2011

Tăcerea clipei





Cu obrazul
lipit de tăblia mesei

şi faţa
strălucind de încântare

în lumina
ce crea
umbre lungi,

fusese
remarcabil de răbdător
când îl inundase
amintirea aspră şi nechemată...

rămase tăcut o clipă.

3 comentarii:

  1. nechemata..ok. dar de ce aspra? "faţa
    strălucind de încântare" e total in comtradictoriu cu imaginea amintirii aspre...

    RăspundețiȘtergere
  2. e unul din motive, nu-mi explic in general randurile-mi, dar nu ti s-a intamplat ca in momentele in care toate pareau "perfecte", sa te inunde (nu doar) amintirile aspre..., dure...?

    RăspundețiȘtergere
  3. contradictie e in toate. si mai ales in noi. :)
    zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere