luni, 19 decembrie 2011

Tăcerea clipei





Cu obrazul
lipit de tăblia mesei

şi faţa
strălucind de încântare

în lumina
ce crea
umbre lungi,

fusese
remarcabil de răbdător
când îl inundase
amintirea aspră şi nechemată...

rămase tăcut o clipă.
Publicat de la

3 comentarii:

  1. calator19 decembrie 2011 la 19:16

    nechemata..ok. dar de ce aspra? "faţa
    strălucind de încântare" e total in comtradictoriu cu imaginea amintirii aspre...

    RăspundețiȘtergere
  2. Unknown19 decembrie 2011 la 19:28

    e unul din motive, nu-mi explic in general randurile-mi, dar nu ti s-a intamplat ca in momentele in care toate pareau "perfecte", sa te inunde (nu doar) amintirile aspre..., dure...?

    RăspundețiȘtergere
  3. calator19 decembrie 2011 la 20:25

    contradictie e in toate. si mai ales in noi. :)
    zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)