joi, 18 octombrie 2012

În orice sfârșit, există „Un alt început”

                          

    Trebuie să recunosc faptul că, atunci când am deschis cartea poetului Marius Iulian Zinca, „Un alt început”, o energie m-a străbătut în mod surprinzător, dar plăcut și m-a însoțit pe tot parcursul călătoriei mele prin poeziile ei. Fără a mă ralia în critic literar, ci mai degrabă într-o iubitoare de poezie și frumos, am încercat să pătrund tainele scrierii poetului, după cum sufletul, cunoștințele și înțelegerea mi-au dictat.
    Pornind de la cuvintele marelui Voltaire, “poezia este o muzică, trebuie să o asculți ca să o apreciezi”, am reușit să aud  “tăcerea” din versurile poetului, căci fără doar și poate ea cuvântă, așa cum ne spune chiar autorul, încă din primul poem, intitulat ca și cartea “Un alt început” (În momentele de extaz/ de înflăcărări nestăvilite/ de tăceri grăitoare). De altfel, “tăcerea” devine un laitmotiv literar pe tot parcursul cărții, regăsind-o aproape în fiecare poem. Am intrat astfel, în universul reflexiv creat de Marius Zinca, descoperind că forma dată de poet scrierii sale, nu este deloc întâmplătore, nici folosirea participiului și a persoanei a treia ca mod de conjugare a verbului. Poetul, pare că se desprinde din el însuși, pentru a vorbi despre și cu sine, așa cum scrie în “Surd…neîntrerupt” (Întors spre el însuși/ nu știa ce gânduri ascunde), în „Gest teatral” (mintea lucra/ ca și cum s-ar privi cu proprii ochi) sau în “Presa infertilă” ( Vorbea/ cu sine/ ca din două guri). Dar și pentru a ne introduce prin metafore subtile, în stările și trăirile sufletului său (fărâmițat/ în nenumărate forme; tulburat/ de neliniște; absorbit/ în contemplare...).
    Poemele scrise de Marius Zinca se desfășoară în cotidian, în firescul fiecărei zile sau în vremea capricioasă de afară, acest fapt determinând cititorul nu doar să se regăsescă în versurile autorului, ci mai mult, să se caute în ele, de exemplu “Pornire domolită” (a ieșit buimăcit/ din vântul tot mai mânios), “Pavajul vieții” (Mișuna/ alunecând/ pe pavajul/ cleios al vieții, “Cenzura” ( Sprijinea/ cu umărul încordat/ zidul), “Plutire” ( Stătea/ în pat și bolea/ să-și ispășească păcatele/ unui secret întunecat). În acest din urmă poem, poetul devenind mistic, prin învățătura pe care ne-o dezvăluie, aceea că orice secret întunecat ne duce, mai devreme sau mai târziu, la suferință prin ispășirea lui. Nu doar o dată, poetul ne dăruiește din aceste învățături, multe din poezii sale, încheindu-se cu un vers gen cugetare. Mă voi opri aici la poezia „Propriul stăpân”, care este o chintesență  prin folosirea paradigmei (Era propriul stăpân/…putea să-și ia viața de la capăt). Liberul arbitru ne dă dreptul să conștientizăm, ce este mai bine pentru noi.
     Tematica din poeziile lui Marius Zinca este de profunzime și înțelepciune, astfel pe lângă cea a timpului, regăsim teme existențiale, ca cele despre viață și moarte, despre destinul și condiția omului, despre lumină și întuneric, autorul raportându-se în acest fel la divinitate. Tema singurătății artistului, cu frământările și zbuciumul interior, este foarte bine redată în poemul “Drumul vieții…singur”, pe care îl exemplific în totalitate ( Pierdut/ în viață,mergea/ ca într-un vis/ pe drumul/ mărginit de ziduri. Ideile/ zburătăceau prin cap/ cu vârfurile/ scuturate de vânt/ și lanțuri de gânduri/ se înfășurau,/ se desfășurau pe drumul pustiu...). Acest poem fiind remarcabil și prin metafora puternică, ce trezește sentimente în inima cititorului. Metafora din poeziile cărții Un alt început, este una rafinată, neorbitoare, naturală, inspirată din viață, concepută din întâmplări, stări, sentimente trăite de poet.
     Poezia scrisă de Marius Iulian Zinca este pozitivă, optimistă, nelăsând cititorul frustrat, din contră, inducându-i o stare de mulțumire prin modul surprinzător de finalizare a poemelor sale. Întregul volum pare scris într-o stare de liniște și pace interioară, de găsire a adevărului ancestral. Spun asta remarcând începutul și sfârșitul volumului, ce stau într-un echilibru aproape perfect, creat de “Un alt început” , care este nu doar titlul cărții, dar și  primul și ultimul vers. Când am închis cartea, acest vers încă m-a urmărit. Am înțeles de ce Anne Marie Bejliu a încheiat postfața volumului cu “ A fost o experiență copleșitoare pentru mine parcurgerea acestei cărți”. Acea energie care mă străbătuse la început, am găsit-o concentrată în aceste versuri, “ era sfârșitul sfărșitului/ unui alt început”.
        Poetul Marius Iulian Zinca are mare dreptate, în orice sfârșit există un alt început, totul depinde doar de noi.
       
        18.10.2012 Constanța
        Mihaela Meravei