miercuri, 12 iunie 2013

Pleoapele...


se plouau în gură
după ochii
stabiliţi
ca şi oglindă
de aproape o săptămană
în statul-nestatul
pe patul-scaunul
aflat la capătul
trupului în (re)animarea
sufletului.

Aştept
oglinda ochilor
să se umple
de lacrimile cerului
să mă pot odihni înnotând

până la capătul lumii…

pluta.