duminică, 8 iulie 2012

Propriul stăpân





Era propriul său stăpân.

Rămăsese
în mijlocul oceanului vieţii
fără far

să-l călăuzească.

În delirul său
nu avea nevoie de cuvinte,

se plimba
printre adâncuri ruginii

dintr-altă lume.

Din timpul foarte lung,
dacă îi ţinea socoteala, împins
de-un sentiment nedefinit

putea să-şi ia viaţa de la capăt.