Era propriul său stăpân.
Rămăsese
în mijlocul oceanului vieţii
fără far
să-l călăuzească.
În delirul său
nu avea nevoie de cuvinte,
se plimba
printre adâncuri ruginii
dintr-altă lume.
Din timpul foarte lung,
dacă îi ţinea socoteala, împins
de-un sentiment nedefinit
putea să-şi ia viaţa de la capăt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu