duminică, 15 iulie 2012

Roua… retrăirii


Celui care pleacă, (MC)

Inima

bătea să spargă pieptul
în singurul minut
în care-şi retrăia întreaga viaţă.

Părea

că plutea în ceaţă
pe apa liniştită cu pete roşii
ce desluşeau drumul

din când în când

cuprins
de o bucurie nepotrivită,
ghemuit în colţul său

cu lumina

ce pătrundea în colţurile
cele mai îndepărtate,
realitatea punea stăpânire

pe mintea sa.

Era ud
până la piele
de roua dimineţii…

încetul cu încetul.