La cumpăna dintre ani- colaj

                       

Să ai grijă de tine mamă

Cu suflet blând, prietenos.

Pentru o viaţă de iubiri

Şi până într-un asfinţit,

Un zâmbet cald, o-mbrăţişare

Când stai afară la poveşti,

Iar mâna ta, de-atâtea griji,

Aşterne şi câte-un cuvânt…

Mi-ar fi plăcut să-ţi fiu alături

Şi mulţi oaspeţi s-aduni,

Să vezi florile-n splendoare

Cu amintiri de neuitat…

Şi timpul trece, nici nu ştiu,

Sub bradul de-altădată

Cu cântecul şi poezia

Şi te întrebi cum să începi.

Eşti ca o matcă de albine,

De unde-atâta omenie

Şi flori, şi brazi, multă verdeaţă

Şi sufletul prins în tumult,

Din elixirul vieţii să soarbă,

Să-nduri o clipă de iubire?

Să ţii în loc lumina aprinsă

Ca să rodească neîncetat.

Văd privirile mirate

De lacrima ce se prelinge

Când chipul-ţi pare tot mai trist,

Iertare-ţi cer, nu te-ntrista

Că n-am ştiut de ziua ta:

LA MULTI ANI!

……………………………..

Această zi, când m-aţi cinstit,

31 decembrie, zi de iarnă

„Fi-va Domnul lăudat!”

           Bibliografie: „La cumpăna dintre ani”- Elisabeta Gîlcescu, ed. Măiastra, 2010, Tg. Jiu

Necunoscuta chemare a iubirii- colaj

                    

M-am trezit rătăcit

îmbălsămând lacrimile

unei fericiri

în liniştea asfinţitului…

Într-un bordei,

o muzică divină

care mă domina acum

tot mai aproape de delirul mistic,

în nopţile albe,

de necuvinte şi de neiubire

doar atât ca să-ţi amintească că există

prin puterea rugăciunii,

printre bocete

sau deznădejde

şi cerşind ploaie de stele,

cântându-mi în surdină

şi scotocind printre reziduri

de înţelesul iubirii.

În tiparul vieţii,

la miez de noapte,

îmi zidesc

unduindu-mi sufletul

într-o înfierbântare necunoscută,

etern, nemărginit…

încă o zi de iubire.

           Bibliografie: „Necunoscuta chemare a iubirii”- Elisabeta Gîlcescu, ed. Măiastra, 2012, Tg. Jiu

Flori de câmp- colaj

                             

Pe aceste meleaguri de vis

ce revarsă din cuvânt

în tinereţea fără margini,

lăsând o urmă peste frunte,

pe-un covor de flori în rouă

într-un decor viu şi acum,

stau cuminte şi spre cer

printre atâtea amintiri

din timpul anilor pierduţi,

să te întorci copilărie

la somn, la vise, la poveşti…

Cât sunt încă azi în viaţă,

să strecori un zâmbet cules,

o revărsare de daruri şi armonie,

flori să mă alinte

ca-n vremurile fără rost,

din elixirul vieţii să soarbă…

Renaşte pacea unei nopţi.

           Bibliografie: „Flori de câmp”- Elisabeta Gîlcescu, ed. Măiastra, 2010, Tg. Jiu

Ieri şi azi- colaj

                                     

Parc-o văd pierdută-n gânduri

Să aibă pentru fiecare

Din multe flori de pe pământ,

Doar o lacrimă de mamă…

Zile şi nopţi trec, vin sărbători

La toţi cei cu credinţă

Si cu miros de cozonac,

O vorbă sau un sfat mai bun.

Trecut-au anii şi acum

Încă sunt şi pot vorbi,

În casă-i frig şi stau, şi plâng

În casa de la Tîrgu jiu.

În adâncul sufletului meu,

Mi-e dor de-omătul de afară,

Să-l fi uitat pe undeva?...

Şi-i mulţumesc lui Dumnezeu.

                       Bibliografie: „Ieri şi azi”- Elisabeta Gîlcescu, ed. Măiastra, 2009, Tg. Jiu

                                      

POEZIA IUBIRII

Să-ţi simt freamătul trupului

la focul vieţii

şi de blândeţe

într-un univers de gânduri

să încerc un alt loc, unde nu pot să tac

pe o dungă de cer

prea risipită-n

adâncul mişcat al inimii.

Visa-voi, doamnă, şi-n sicriu,

iubindu-ne într-una, pradă lângă pradă

din frumuseţea ochilor tăi verzi

zvâcnind în aorte de timp

pe dinafară…

îmi strecor degetele pe sub orizont

să laud prin versuri iubirea

într-un strigăt prelung

cărora trebuie sa le zâmbesc

susur molcom de izvoare

ca un îndrăgostit

pentru a avea grijă de mine

pe nisipurile suferinţelor,

s-aud cum vântul cântă la chitara gândurilor

mângăieri, săruturi, şoapte,

să nu uit să trăiesc

şi zbor departe, pe culmile gândului-ginere

cu răsuflul ce se-nalţă până la atingere

în chinul pleoapei

fierbinte, sinceră, curată,

de-a lungul şi de-a latul acestor mari iubiri

şi îmi port mereu povara

când lângă tine ochii mei de dragoste sclipesc.

Colaj realizat din toti autorii(29 membrii) antologiei in ordinea aparitiei lor in carte cu câte un vers (încercând să păstrez forma, timpul şi semnele de punctuaţie, doar 2 autori sunt cu 2 versuri).

                                    Bibliografie- Poezia iubirii- Arta conversatiei, ed. Maiastra, Tg. Jiu, 2012

revenirea pe pământ

                                 

îl purtau niște îngeri de o frumusețe inimaginabilă,
cu blândețe, siguranță,garanție a unui transport optim
către o destinație unde avea să se trezească în curând.
-unde sunt?
-în cer i-au răspuns îngerii lăsându-l singur
dar supraveghindu-l de la o distanță după o regulă de discreție
impusă de normele statutului lor de îngeri infirmieri.
perfuzia cu amintiri avea un ritm lent
abia abia îi mai hrănea celula memoriei
vederea i se atrofiase în albul ce invadase
atmosfera cu o saturație dureroasă.
-nu sunt în cer-a strigat!cerul este albastru!
(perfuzia avea ritm lent dar o concentrație eficientă!)
-cerul este albastru văzut de pe pământ.
aici ești chiar înăuntru.
-și nici pământul nu-l mai văd!-continuă să se plângă.
-o să-ți dăm drumul la telescop și-o să-l vezi pe de-a-ntregul,
de-acolo de jos nu vedeai decât o bucată,
acum ai tot cerul
și-n curând vei vedea tot ce n-ai văzut vreodată .
-îi pot vedea pe ai mei?pe mama, pe tata,pe fata pe care-o iubesc?
-mărind prea mult imaginea calitatea ei ar fi mult deteriorată,
ochii ți-ar obosi, mintea ți s-ar consuma degeaba gândind fără folos,
sufletul ți s-ar neliniști în zadar.
nu-ți place aici la noi?
e atâta liniște, confort, lipsă de responsabilități
e poate tot ce ți-ai dorit pe pământ și n-ai reușit să găsești niciodată.
se simțea inert, inutil, golit de sensuri
cu binele ăsta semănând cu o pastilă cu administrare unică și acțiune ireversibilă
dar el nu o înghițise, o ținuse sub limbă, supsese doar o parte din învelișul zaharat
acum o scuipă spre îngeri aceia frumoși și blânzi
-luați-o voi și faceți ce știți cu ea,
înveliți-o iar în staniol și dați-o cui urmează,
nu mai am salivă nici s-o înghit nici să scuip pe  ea de viață
prefer să înghit viața,fără stratul de zahăr protector,
prefer să văd cerul nu așa cum mi-l arătați voi,
ca pe o cutiuță de vată sterilizată
prefer să am parte doar de o zonă incompletă de desfășurare
 dar pe care s-o simt la picioarele mele ca un suport
să stau în picioare și nu culcat,
să întind brațele către cei dragi și să-i strâng la piept,
să mi se accelereze respirația de emoție,
să îmi năvălească sângele în obraji de rușine
că aș fi putut să-i părăsesc ca și cum nu îmi păsa de ei,
să mă tem de reacțiile lor,
 să mă îndoiesc de părerea unuia sau altuia
despre importanța revenirii mele în rândul oamenilor,
DA, prefer o stare de indecizie permanentă și de neclarități incontrolabile
decât o certitudine finală ce nu mai presupune nimic!

caterina scarlet pentru marius-iulian zinca de ziua lui

Poet

Cuvinte în necuvinte,
Printre petale risipite
şi parfum de sfinţenie,
spuse la vecernie;
umbre de foc,
pe vâlvătaia umbrei,
fierbinţi, tulburătoare,
din necuvinte-au înflorit
cuvinte sculptate de soare,
doar ultimu-ţi scăpase
printre profani;
tu ai făcut sacru,
cuvântul poet.

Gîlcescu Elisabeta

Un om înnaripat pe scară

 

                                      Viorica Mocanu, pentru Marius  Zinca

Scara lui  trepte avea
şi  lumină cât privea !
frica ce-o purta in spate
uneori îl îngheţa!
pas cu pas,
treaptă cu treaptă,
tot mai sus se căţăra.
Dar , de-odată îşi aminti
de povara ce-o purta!
Încotro se căţăra ?
Chiar şi sus putea rata !
Mai privi înspre pământ
şi făcu un legământ :
Sunt un om , un muritor,
astazi , totusi , vreau sa zbor !
Tălpile îmi sunt de lut ,
Asta nu am cum sa uit !
Dar în cuget aripi port!
Voi zbura şi de-oi fi mort !

lumina( dedicata lui Marius Zinca )

 

                       DINICA OVIDIU

el
pune suflet
în cuvânt
luând
lumină
din curcubeu
pentru
rugă

IZVODIRI

Zidiri

Intense-n

Noianul

Cuvintelor

Adăpostesc

Mărturii

Adânci.

Revanşându-se,

Inima

Urzeşte

Săpându-şi

Idealu-n

Urcuşul

Lăuntrului,

Izvodindu-ţi

Aureola

Nutrită...

                                                                                     ELENA MITITELU

1 Decembrie

Răsună-n cetate bucurie,

s-aude până-n cer

într-un moment

de neuitat

de-nsemnată biruinţă

înfăţişând pe masă

suferinţa

şi

stralucirea

românească…

Pâinea şi sarea.